Anton Pavlovici Cehov

Stoc epuizat

Livada cu visini; Unchiul Vanea ...

Editura: Minerva
Data aparitie: 2008
Colectia: Biblioteca pentru toti
Numar pagini: 742

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 2

Povestiri (1883-1884) Anton Pavlovici Cehov

Editura: Cartea Rusa
Data aparitie: 1955
Numar pagini: 450

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 12

Scrisori Anton Pavlovici Cehov

Editura: Pentru Literatura Universala
Data aparitie: 1963
Numar pagini: 776

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 5

Povestiri (1886-1887) Anton Pavlovici Cehov

Editura: Cartea Rusa
Data aparitie: 1956
Numar pagini: 558

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 8

Nuvele si povestiri (1893-1895) Anton Pavlovici Cehov

Editura: De Stat pentru Literatura si Arta
Data aparitie: 1959
Numar pagini: 466

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 9

Nuvele si povestiri (1896-1903) Anton Pavlovici Cehov

Editura: De Stat pentru Literatura si Arta
Data aparitie: 1959
Numar pagini: 486

Vezi mai mult

Stoc epuizat

Opere, vol. 4

Povestiri (1886) Anton Pavlovici Cehov

Editura: De Stat pentru Literatura si Arta
Data aparitie: 1956
Colectia: Cartea Rusa
Numar pagini: 484

Vezi mai mult

Activitate / viata

Anton Pavlovici Cehov, medic, prozator si dramaturg rus, s-a nascut la 29 ianuarie 1860, in Taganrog, Imperiul Rus. Copilul Anton creste alaturi de un tata abuziv si ipocrit si de o mama sufletista dar necajita din pricina firii dificile a sotului. Mai tarziu si-a descris copilaria prin cuvantul ‘suferinta’.

Cehov a studiat la o scoala greceasca pentru baieti urmata de Gimnaziul din Taganrog, astazi renumitul Gimnaziu Cehov.

In anul 1876, Pavel Cehov, tatal artistului fuge in Moscova pentru a evita inchisoarea datornicilor. Mama sa se alatura lui Pavel si fiilor deja aflati in Moscova. Anton ramane in urma pentru a vinde posesiunile familiei si pentru a-si incheia studiile. Pentru trei ani, scriitorul este pe cont propriu, fiind nevoit sa preia orice activitati pentru a studia si pentru a sustine restul familiei.

In 1879, Cehov se alatura parintilor si fratilor si este admis la Medicina, in cadrul Universitatii din Moscova. In aceasta etapa, devine responsabil pentru securitatea financiara a familiei iar pentru veniturile necesare scrie zilnic schite umoristice si articole despre viata contemporana ruseasca. Scrierile sale sunt geniale si rapid este apreciat ca un bun cronicar satiric al societatii rusesti.

In 1884, Anton Cehov incheie pregatirea ca medic insa profesia principala nu il satisface financiar. Se arata primele semne ale tuberculozei ce il va rapune douazeci de ani mai tarziu. Continua sa scrie pentru gazetele vremii si primeste propuneri de colaborare din partea celor mai populare publicatii rusesti. Starea financiara infloreste pe zi ce trece pentru intreaga familie datorita talentului lui Anton Cehov.

Incurajat de figuri remarcabile ale literaturii rusesti, Cehov se ambitioneaza sa creeze opere de inalta calitate iar in 1887 tanarul castiga Premiul Puskin.

Extenuat din cauza muncii, a bolii, Cehov intreprinde calatorii spre Ucraina si spre Sahalin, surse de inspiratie pentru numeroase lucrari dramaturgice si in proza semnate de autor.

Cunoscand prizonieri, tratamente inumane aplicate acestora si copiilor lor, ravagiile foametei si ale holerei, Anton Cehov devine un pilon al societaii, scriind documentare si reforme in ajutorul indivizilor, oferind servicii medicale gratuite, construind scoli si clinici, cumparand medicamentele necesare in tratarea celor saraci. Toate acestea au imbogatit arta lui Cehov, prin contactul intim cu diverse tipologii de oameni, cu toate sectiunile societatii ruse.

In anul 1897, probleme pulmonare ale lui Cehov ataca in forta. O hemoragie puternica a plamanilor il obliga sa isi schimbe domiciliul. Construieste o vila in Yalta in care se muta impreuna cu mama si cu sora sa in anul 1898.

La 25 mai 1901, Cehov se casatoreste cu Olga Knipper. Uniunea pare-se a fi doar un aranjament, cei doi soti locuind separati iar sarcina pierduta a Olgai din 1902 punand semne de intrebare in privinta paternitatii.

In mai 1904, scriitorul se afla pe patul de moarte, tuberculoza jefuindu-l de orice strop de culoare si energie. Se stinge dupa doua luni, la 15 iulie, intr-un sanatoriu din Germania. Moartea marelui artist, descrisa de Olga in 1908, este una dintre ‘cele mai mari piese din istoria literaturii’, respusa, ‘inflorita’, cu tenta de fictiune deseori. Cehov este inmormantat in Cimitirul Novodevici, alaturi de tatal sau.

Totdeauna modest, Anton Cehov nu si-ar fi putut imagina dimensiunea reputatiei sale postume. Ovatiile pieselor sale de teatru, in anul mortii sale, au demonstrat cat s-a inaltat artistul in sufletul poporului rus. Iar aclamarea operei sale dupa trecerea in nefiinta, faima la nivel international demonstreaza ca scriitorul rus Anton Cehov s-a inaltat spre infinit in sufletele si in mintile comunitatii de pretutindeni din timpurile sale, pana astazi si spre eterna zi de maine.

Opera

Anton Cehov este cunoscut pentru inovatiile tematice si formale in genul dramaturgic si al prozei scurte iar lucrarea sa este marcata prin adancimea profunda a viziunii asupra conditiei umane universale. Compozitia literara induce evidenta maiestriei prozei scurte moderne, importanta colosala a acestui autor in literatura mondiala. Desi Cehov este vazut ca un pesimist incurabil, prin prisma portretului realist al societatii ruse in era unei revolutii iminente, el a exprimat un optimism agitat privind progresul social si dezvoltarea stiintifica.

Arta literara a lui Cehov, combinata cu informatiile medicale si perceptia texturilor umane au rezultat in lucrari care au alterat standardele narative pentru o intreaga forma literara.

Reputati critici ai literaturii universale descriu arta lui Cehov ca geniu ce se odihneste in darul creativ, ca maiestrie a afirmatiei modeste, a sensului ascuns, a scenelor in amurg si a prozei comprimate in poem.

Maestrul rus stapaneste doua traditii literare. Prima este anti-realismul romantic al lui Maupassant cu observatiile fine ale detaliului social si ale comportamentului uman surprinse intr-un subiect compact. Pe alta parte este realismul psihologic modern al lui Joyce in care actiunea este interna si exprimata printr-o naratiune construita pe momente revelatorii. Preluand elemente ale ambelor traditii, Cehov a inventat un stil individual puternic ce prefigureaza modernismul, fara a pierde esenta formei literare.

Unul dintre elementele proeminente in lucrarea lui Cehov sunt personajele, autorul avansand forma creatiei eroului din perspectiva romantica spre cea moderna. Charles E. May, critic modern al lui Cehov explica cum ‚proza scurta este prea scurta pentru a permite personajului sa fie creat pe baza interactiunii dense si sociale, tipice romanului’. Cehov a intuit aceasta limitare si a evitat descrierea mintii personajelor ci mai degraba permite starii ori sentimentelor sa comunice trairi interioare.

Criticul Conrad Aiken remarca faptul ca la lecturarea operelor lui Cehov este imposibila obiectivitatea deoarece eroii sunt ‚secvente fine si reale ale starilor’.

Constance Garnett, Virginia Woolf, James Joyce, Katherine Mansfield, George Bernard Shaw alaturi de generatii de cititori si iubitori ai Logosului lui Anton Cehov apreciaza pe cel mai semnificativ scriitor al generatiei literare ce a sfarsit Epoca de Aur a autorilor din Rusia – era fundamentala a romancierilor Tolstoi si Dostoievski- si a dat startul Epocii de Argint in care miscarea simbolista rusa a inflorit.

Opera

Opere 1 - Povestiri

Opere 2 - Drama la vanatoare. Schite si povestiri

Opere 3 - Un roman cu un contrabas. Fericirea. Alte povestiri

Opere 4 -

Opere 5 - Povestiri

Opere 6

Opere 7 - Nuvele si povestiri

Opere 8

Opere 9

Opere 10

Opere 11