Istoria producției de carte in București (I)

Cu ocazia zilelor Bucureștiului am decis sa inauguram o serie de articole despre istoria cartii in tara noastră. In următoarele articole vom prezenta cronologic, si mai in detaliu fiecare etapa a activității de producție de carte din istoria romanilor. Astazi insa vom face o scurta trecere in revista a istoriei producției de carte din Capitala in secolele XVII-XIX.

Prima tipografie din București a fost înființată in 1678 de către mitropolitul Varlaam. Aici erau tipărite cărți teologice in limbile romana, slavo-romana, greaca si araba. Deosebit de importanta in aceasta perioada este tipărirea Bibliei de la București in 1688. Biblia a fost definitivat la începutul domniei lui Constantin Brâncoveanu in 1689 fiind prima Biblie tipărita integral in limba romana. Prefața cărții stipulează ca aceasta este destinata  “la un norod întreg […] rumanilor, moldovenilor si ungro-vlahilor”. In aceeași perioada iși începe activitatea si tiparnița monastirii Snagov care suplinește activitatea tipografiei din București in perioadele in care aceasta nu funcționează. Un aspect important cu privire la primele tipografii bucureștene este ca acestea produceau pe lângă cărțile destinate pieței locale si carte de export, destinate răspândirii textelor ortodoxe in zonele vorbitoare de limba greaca si araba.

In timpul domniilor fanariote producția de carte a Bucureștiului a cunoscut un proces de intensa dezvoltare si diversificare a produselor. Cartea bisericeasca constituia in continuare principalul tip de tipăritura, crescând numărul volumelor tipărite in limba română (pana la 90% din numărul total al tirajelor) fără a se diminua producția pentru export destinată creștinilor vorbitori de limba slavona, greaca, turca si araba. Tot in aceasta perioada se încheie monopolul bisericii asupra producției de carte, Apar imprimeria domneasca a Scolii Vacarestilor (1741) si Tipografia de limba greaca de pe lângă biserica Izvorul Tamaduirii. Primul atelier tipografic privat este înființat in 1817 pe fondul unei oarecare opoziții a bisericii. Tipografia editează volume ale unor autori străini precum Voltaire si Vittorio Alfieri. Totodată aceasta tipografie tipărea materiale didactice distribuite gratuit elevilor săraci din capitala si dona o parte din profituri spitalelor.

Așa cum am menționat in perioada de tranziție intre secolele al XVIII-lea si al XIX-lea conflictele dintre biserica si intelectualii laici isi făceau simțita prezenta si in capitala. Imprimeria arhiepiscopiei era cea mai mare din oraș si in anumite perioade beneficia de protecție domneasca, existând decrete de interzicere a comercializării cărților produse la alte tipografii sau de control preliminar al cărților editate de tipografiile independente.

Acest tip de cenzura si limitare a activităților nu a putut fi susținuta de autorități o perioada prea îndelungata. Pe măsura ce anul 1948 se apropia procesul de modernizare a societății începea sa se accelereze. In aceasta perioada Editurile si Tipografiile private au cunoscut un avânt considerabil. In următorul articol va vom povestii despre apariția si dezvoltarea marilor case editoriale din Romania si despre parcursul acestora pe parcursul secolului XX.