La jumătatea secolului al XIX-lea procesul de modernizare determina apariția de instituții private pentru producția și distribuia de carte din capitala. Atins în articolul trecut fenomenul monopolului clerului pe tipografii și a controlului volumelor editate de către funcționarii curții domnești. Tipografia din Cișmeaua Mavrogheni fondata în 1817 în apropierea Bisericii Izvorul Tămăduirii era singura Tipografie privata din București și obținuse o oarecare independenta dar statutul de monopol și politica proprietarilor urma sa o arunce într-un război juridic cu unul dintre cei mai influenți intelectuali ai vremii.
Ion Heliade-Radulescu face parte din figurile cheie ale mișcării prepașoptiste și achiziționarea de catre acesta a Tipografiei de la Cișmea reprezinta un un pas important din istoria mișcării revoluționare. În 1828 Heliade-Radulescu inițiază apariția primei gazete romanești periodice un instrument de presa destinat promovării culturii și identității naționale. Conștient ca orientarea politica a proprietarilor Tipografiei de la Cișmea ii va determina sa se opună proiectului, autorul cauta inițial publicarea gazetei alături de alte texte cu caracter național în cadrul tipografiilor clericale. Are un succes limitat ierarhia bisericeasca fiind iritata de apariția publicațiilor laice. Soluția este temporara dar ii oferă suficient timp pentru achiziționarea unei prese și în urma manevrelor juridice dibace a licenței tipografice de la văduva proprietarului Tipografiei de la Cișmea. Totodata face o înțelegere cu librarul Iosif Romanov pentru distribuția ziarului și a cărților tipărite.
Conform practicilor vremii, librăriile desfășurau activitatea editoriala, acestea comercializând în principal producția proprie. Odată cu relaxarea condițiilor de publicare după 1848, Romanov își extinde activitatea în ceea ce privește producția de carte, afacerea acestuia putând fi considerata prima editura în adevăratul sens al cuvântului din țara.
Socec & Co.Cea mai importanta afacerea editoriala din a doua jumătate a secolului ii aparține lui Ion V. Socec. Acesta își începe activitatea la librăria lui George Ioanid, unde își influențează angajatorul sa inițieze activitatea editoriala. Ulterior părăsește librăria lui Ioanid și își fondează propria afacere pe care reușește în 1871 sa o transforme în editura. Promovarea diversității volumelor puse în vânzare face din Socec & Co. cea mai mare librărie și editura din țara pana la la sfârșitul secolului.
Deceniile finale ale secolului al XIX-lea au cunoscut alături de dezvoltarea statului o creștere substanțiala a pieței literare, în aceasta perioada apărând o serie de librarii si edituri importante precum Alcalay & Co., Minerva, Cartea Românească. Tot in aceasta perioada la editura librăriei Alcalay & Co apare Biblioteca pentru toți, cea mai longeviva colecție de carte din istoria literaturii romane.
Nu se adaugă comentarii.