Enrique Gomez Carrillo

Ordoneaza dupa:
Arata:
Mata Hari
Editura: Dogma
Data aparitie: 2013
Numar pagini: 119
Foarte buna
2,99LEI
Foarte buna
Ultima bucata
-
buc
+
 
2,99LEI
Stoc: 0
Pe baza a 0 comentarii.
Mata Hari
Misterele dansatoarei-spion Enrique Gomez Carrillo
Editura: Orizonturi
Data aparitie: 2014
Colectia: Intrigi de alcov
Numar pagini: 220
Foarte buna
5,99LEI
Foarte buna
8,99LEI
Foarte buna
8,99LEI
Foarte buna
Stoc limitat
-
buc
+
 
5,99LEI
Stoc: 0
Pe baza a 22 comentarii.
Ordoneaza dupa:
Arata:

Activitate / viata


Carti scrise de Enrique Gomez Carrillo
Enrique Gomez Carrillo a fost un critic literar, scriitor, jurnalist si diplomat guatemalez. Este cunoscut pentru calatoriile si cronicile sale, stilul de viata boem cat si pentru numeroasele relatii amoroase. Mai mult, a fost acuzat de tradare, respectiv ca ar fi dezvaluit francezilor adevarata identitate a spionului german Mata Hari in timpul Primului Razboi Mondial.
Printre lucrarile sale se numara 'El alma japonesa' din 1907, 'El encanto de Buenos Aires' din 1921 sau 'El evangelio del Amor' aparuta un an mai tarziu.
Enrique Gomez Carrillo se naste in februarie 1873 in orasul Guatemala, iar in 1891 castiga o bursa de studiu in Spania din partea presedintelui Guatemalei, Manuel Lisandro Barillas. Inainte de a se muta in Spania, calatoreste in Paris unde intalneste cativa scriitori ai vremii, printre care Paul Verlaine, Moreas si Leconte de Lisle. 
Apoi se muta in Franta in 1892 si devine jurnalist pentru un ziar din Spania cu ajutorul prietenului sau apropiat, scriitorul spaniol Alfredo Vicenti, ce cunoaste la vremea respectiva figuri literare pariziene ca James Joyce, Oscar Wilde sau Emile Zola. In urmatorul an Enrique publica primul sau volum, 'Esquisses' si contribuie la mai multe publicatii.
In 1898 se intoarce in Guatemala si lucreaza in campania electorala a presedintelui interimar Manuel Estrada Cabrera, ce il rasplateste pentru munca sa si il numeste consul al Guatemalei in Paris. 
Ani mai tarziu este numit reprezentant al Argentinei de catre presedintele tarii, Hipolito Yrigoyen. In 1895 devine membru al Academiei Regale Spaniole, iar in Franta este premiat pentru literatura in 1906, castigand Premiul Montyon al Academie Francaise pentru traducerea in limba franceza a lucrarii sale 'El alma japonesa' din 1907. In anul 1916 este numit Cavaler al Legiunii de Onoare si mai apoi promovat in gradul de comandant al aceleiasi legiuni.
In ceea ce priveste cariera jurnalistica, de cand ajunge in Europa Gomez Carrillo isi trimite articolele catre El Liberal, un prestigios ziar spaniol. In scurt timp se remarca intre jurnalistii europeni, este denumit printul cronicarilor iar printre cele mai faimoase publicatii pentru care lucreaza criticul se numara La Nacion si La Razon (in Buenos Aires, Argentina), Diario de La Marina (in Havana, Cuba) si El Liberal (cu 2767 de articole publicate intre 1899 si 1920), Blanco y Negro, La Esfera, Pluma y Lapiz, Electra, El Imparcial si ABC (in Madrid, Spania).
Incepand cu 1907 scrie pentru revista El Nuevo Mercurio, publicatie in care apar opere ale celor mai buni scriitori din America Latina, ca Jean Moreas, Ruben Dario, Jose Maria Vargas Vila, Miguel de Unamuno, Manuel Ugarte sau Amado Nervo.
Scriitorul este implicat intr-un scandal major, scandalul Mata Hari. Mata Hari a fost o dansatoare exotica ce a fost acuzata de spionaj si impuscata ulterior de autoritatile franceze. S-a considerat ca avea legaturi cu serviciile secrete germane in timpul Primului Razboi Mondial. La acea vreme s-a zvonit ca Gomez Carrillo si sotia sa Raquel Meller ar fi dezvaluit francezilor adevarata fata a lui Mata Hari, chiar daca în acel moment Gomez Carrillo nu o cunoscuse inca pe Raquel. In orice caz, scriitorul a profitat de acest scandal pentru a-si spori faima si publica in 1923 o lucrare pe aceasta tema, 'El Misterio de la Vida y de la Muerte de Mata Hari'. 
Gomez Carrillo era foarte popular printre femei si a avut numeroase relatii amoroase. Asadar, cand ajunge pentru prima data in Paris are o relatie cu Alice Freville, o frantuzoaica foarte cunoscuta in inalta societate, dar povestea lor se incheie in 1902. 
Se casatoreste in 1906 cu scriitoarea feminista peruviana si fiica fostului presedinte al Peru, Aurora Caceres si divorteaza dupa doar un an de mariaj. Femeia vorbeste despre relatia cu scriitorul in cartea sa 'Mi vida con Enrique Gomez Carrillo'. 
In 1917 o cunoaste pe Raquel Meller, o cantareata spaniola de flamenco, cu care se casatoreste in 1919. In aceasta perioada Enrique cade prada exceselor si infidelitatii si iroseste banii sotiei castigati din greu. Divorteaza in 1920 in urma unui conflict public urat intre cei doi.
In fine, a treia sotie a lui Carrillo este Consuelo Suncin, o scriitoare cu origini din Franta si Salvador ce studiaza literatura si dreptul in Mexic. Femeia se indragosteste de Carrillo cand ajunge in Paris si ii devine sotie in 1926 iar dupa doar unsprezece luni devine vaduva, scriitorul suferind un anevrism in 1927.
De-a lungul vietii, scriitorul locuieste in Paris si Madri, iar aici isi schimba numele de familie din Gomez Tible in Gomez Carrillo.
Gomez Carrillo moare in Paris in noiembrie 1927 din cauza unui anevrism dupa multi ani de excese si este inmormantat in Pere Lachaise Cemetery. Alaturi de mormantul sau este cel al sotiei sale Consuelo, ce devine Contesa de Saint - Exupery dupa al treilea mariaj, cel avut cu Antoine de Saint - Exupery.
Scriitoarul este cel mai putin cunoscut chiar in Guatemala. La initiativa lui Juan Manuel Mendoza, autor al biografiei scriitorului, este infiintat un comitet pro Enrique Gomez Carrillo Monument. Astfel ca numele cronicarului ajunge sa fie placat cu bronz pe o piatra funerara in cimitirul general al orasului, insa ulterior va fi abandonata si acoperita de graffiti in urma unei actiuni de vandalizare a cimitirului. 
 

Opera


Gomez Carrillo este autorul a peste saptezeci de lucrari si este cunoscut cu precadere pentru cronicile sale, caracterizate de proza modernista. Contribuie cu lucrari la numeroase publicatii din Spania, Franta si America Latina si este directorul publicatiilor El Nuevo Mercurio (1907) si Cosmopolis (1919 - 1922).
Calatoreste necontenit si scrie cronici despre locurile vizitate, respectiv 'La Rusia actual' in 1906, 'La Grecia eterna' din 1908 sau 'Jerusalen y la Tierra Santa' din 1914 si este autor de numeroase eseuri, autobiografii si critici literare: 'Sensaciones de arte' in 1893, 'Literatura extranjera' din 1895 ori 'La nueva literatura francesa' publicata in 1927. In final, printre romanele sale imorale si controversate se numara 'El evangelio del Amor' din 1922 si 'Bohemia sentimental' din 1899, ale caror tema predominanta este erotismul.
 
Opera selectiva
 
Esquisses, 1892
Sensaciones de arte, 1893
Literatura extranjera, 1895
Tres novelas inmorales: Del amor, del dolor y del vicio, 1898
Manuel Estrada Cabrera, 1898 
Almas and cerebros: historias sentimentales, intimidades parisienses, 1900
El alma encantadora de Paris, 1902
El modernismo, 1905
La Rusia actual, 1906
Maravillas, novela funambulesca, 1906
De Marsella a Tokio, sensaciones de Egipto, la India, la China and el Japón, 1906
El alma japonesa, 1907
La Grecia eterna, 1908
El Japon heroico y galante, 1912
Romerias, 1913
La sonrisa de la esfinge, 1913
Jerusalen y la Tierra Santa, 1914
In the heart of the tragedy, 1917
Treinta anos de mi vida; El despertar del alma, 1918
Vistas de Europa, 1919
Literaturas exoticas, 1920
Safo, Frine y otras seductoras, 1921
El encanto de Buenos Aires, 1921
El evangelio del Amor, 1922
El misterio de la vida y de la muerte de Mata Hari, 1923
Las cien obras maestras de la literatura universal, 1924
La nueva literatura francesa, 1927
 
Campo de Batalla și Campos de Ruinas, 2014
Pequenas historias de la Gran Guerra, 2014
La teta y la maleta, 2014