Mihail Sadoveanu

Ordoneaza dupa:
Arata:
Stoc epuizat
Ianos nazdravan
Text prescurtat Mihail Sadoveanu
Editura: Ion Creanga
Data aparitie: 1975
Numar pagini: 16
Observatii: Include ilustratii color
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
O istorie de demult
Editura: Cartea Romaneasca
Data aparitie: 1927
Numar pagini: 210
Observatii: Editia 4
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Mitrea Cocor
Editura: Pentru Literatura
Data aparitie: 1961
Numar pagini: 200
Observatii: Editia a IX-a
Pe baza a 2 comentarii.
Stoc epuizat
Opere alese, vol. 1
Editura: Stiinta
Data aparitie: 1993
Colectia: Mostenire
Numar pagini: 576
Pe baza a 1 comentarii.
Stoc epuizat
Viata lui Stefan cel Mare
Editura: Mondero
Data aparitie: 1992
Colectia: Figuri celebre
Numar pagini: 216
Pe baza a 1 comentarii.
Stoc epuizat
Alexandria. Esopia
Editura: De Stat pentru Literatura si Arta
Data aparitie: 1956
Colectia: Biblioteca taranului muncitor
Numar pagini: 254
Observatii: Editie revazuta de Mihail Sadoveanu
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Das Liebeslied
Cantecul de dragoste Mihail Sadoveanu
Editura: Der Nation
Data aparitie: 1981
Numar pagini: 472
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Baltagul. Pastile blajinilor. Ochi de urs
Editura: Pentru Literatura
Data aparitie: 1969
Numar pagini: 352
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Marturisiri
Editura: De Stat pentru Literatura si Arta
Data aparitie: 1960
Numar pagini: 638
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Amintirile Caprarului Gheorghita
Editura: Cartea Romaneasca
Numar pagini: 236
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Hanu-Ancutei
Editura: Cartea Romaneasca
Data aparitie: 1943
Numar pagini: 218
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Fantazii rasaritene
Editura: De Stat
Data aparitie: 1946
Colectia: Biblioteca de Buzunar
Numar pagini: 170
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Din vietile sfintilor, vol. 1
Spre Emaus Mihail Sadoveanu
Editura: Cartea Romaneasca
Numar pagini: 262
Observatii: Prima editie
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Strada Lapusneanu. Venea o moara pe Siret
Editura: Minerva
Data aparitie: 1969
Numar pagini: 478
Pe baza a 1 comentarii.
Stoc epuizat
Soimii
Editura: Cartea Romaneasca
Data aparitie: 1921
Numar pagini: 246
Observatii: Editia V;
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Povestiri din razboiu
Editura: Cartea Romaneasca
Numar pagini: 216
Observatii: Editia III;
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Istorisiri din Ardeal
Editura: Minerva
Data aparitie: 1972
Colectia: Biblioteca Pentru Toti
Numar pagini: 536
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Povestiri si nuvele
Editura: R.A.I.
Data aparitie: 1999
Colectia: Scriitori clasici
Numar pagini: 320; 272
Pe baza a 0 comentarii.
Stoc epuizat
Maria Sa, puiul padurii
Editura: Cartea Romaneasca
Data aparitie: 2002
Numar pagini: 174
Pe baza a 1 comentarii.
Stoc epuizat
Ancutas Herberge
Hanul Ancutei Mihail Sadoveanu
Editura: Aufbau
Data aparitie: 1976
Numar pagini: 138
Pe baza a 0 comentarii.
Ordoneaza dupa:
Arata:

Activitate / viata


Carti scrise de Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician si om politic roman. Este unul dintre cei mai importanti si prolifici prozatori romani din prima jumatate a secolului al XX-lea, avand o cariera ce se intinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice si de aventuri, desi autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea taraneasca din Moldova, despre natura Romaniei si a scris, de asemenea, reportaje si pagini memorialistice. 
Mihail Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei traditionaliste Samanatorul, inainte de a deveni un scriitor realist si adept al curentului poporanist reprezentat de revista literara Viata Romaneasca. Opera sa se poate grupa in cateva faze care corespund unor directii sau curente literare dominante intr-o anumita epoca: o prima etapa samanatorista, cea de inceput, a primelor incercari, nuvele si povestiri, o a doua mitico-simbolica, din perioada interbelica (reflectata in romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). In aceasta etapa, actiunea operelor sale are loc in general in regiunea istorica a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievala si moderna timpurie a Romaniei, in romane precum Neamul Soimarestilor, Fratii Jderi si Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moara pe Siret..., Baltagul si alte scrieri, Sadoveanu acopera o mai mare perioada de timp, ajungand pana in istoria contemporana, in care abordeaza si alte stiluri precum romanul psihologic si naturalismul. Ultima etapa corespunde realismului socialist, in acord cu perioada socialist-comunista la care Sadoveanu va adera ideologic.
A fost presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania si, incepand cu anul 1921, membru al Academiei Romane. A primit Premiul Lenin pentru Pace in 1961. In anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Nationale din Romania. A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii sai, Profira si Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatalui si au devenit la randul lor scriitori.
Mihail Sadoveanu s-a nascut la Pascani, la data de 5 noiembrie 1880, in estul Moldovei. Parintii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia, si Profira Ursache, fata de razesi analfabeti din localitatea Verseni. Parintii nefiind casatoriti, paternitatea scriitorului si a fratelui sau Dimitrie au fost recunoscute abia in anul 1891. 
Incepand cu anul 1887, Sadoveanu face scoala primara la Pascani. Profesorul sau preferat, Dl. Busuioc, a fost cel care l-a inspirat sa scrie colectia de povesti Domnu Trandafir. In timpul liber, tanarul Sadoveanu obisnuia sa exploreze regiunea natala mergand pe jos, la vanatoare, pescuind, sau doar pentru a contempla natura. Si-a petrecut vacantele de vara si la Verseni, la rudele mamei. In timpul calatoriilor sale, Sadoveanu vizita tarani, iar felul cum se comportau in prezenta autoritatilor i-au modelat, conform criticilor, perspectiva asupra societatii. Urmeaza gimnaziul Alecu Alecsandru Donic la Falticeni si Liceul National din Iasi. La Falticeni a fost coleg cu viitorii scriitori Eugen Lovinescu si Ion Dragoslav. Din cauza expeditiilor in baltile Somuzului si la Nada Florilor va ramane un an repetent. Dupa moartea mamei sale termina anii de gimnaziu in fruntea promotiei.
In 1896, la varsta de 16 ani, Sadoveanu intentioneaza sa alcatuiasca, impreuna cu un coleg, o monografie asupra domnitorului Stefan cel Mare, renuntand, insa, din lipsa de izvoare istorice. Debuteaza in revista bucuresteana Dracu in 1897, cu schita Domnisoara M din Falticeni, pe care il semneaza cu pseudonimul Mihai din Pascani. 
In 1898 incepe sa colaboreze la foaia Viata noua a lui Ovid Densusianu, alaturi de Gala Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi s.a., semnand cu numele sau, dar si cu pseudonimul M.S. Cobuz, cu un alt scheci si un poem. Totusi, Sadoveanu nu era de acord cu agenda lui Densusianu, criticand miscarea simbolista romaneasca la care adera revista. Incepe sa scrie pentru reviste non-simboliste precum Opinia si Pagini Literare. In paralel, a fondat si tiparit manual pentru o scurta perioada un jurnal cunoscut sub numele de Aurora sau Lumea.
Sadoveanu pleaca la Bucuresti in anul 1900, cu intentia de a studia dreptul la Universitatea din Bucuresti, renuntand insa la scurt timp, pentru a se dedica literaturii. A inceput sa frecventeze societatea boema a Capitalei, hotarand in aceasta perioada sa abandoneze poezia si sa scrie numai proza realista. 
In 1901, se casatoreste cu Ecaterina Balu, cu care s-a stabilit la Falticeni, unde incepe sa lucreze la primele nuvele si se decide sa traiasca din cariera de scriitor. In 1902 apare primul manuscris al romanului Fratii Potcoava, unele dintre fragmentele acestuia fiind publicate in revista Pagini Alese cu pseudonimul M. S. Cobuz. In iunie 1903, Sadoveanu este incorporat si face armata in apropiere de Targu Ocna, perioada care l-a inspirat sa scrie Amintirile caprarului Gheorghita. Aceasta prima perioada din viata sa avea sa fie evocata de scriitor in opera sa Anii de ucenicie (1944). Scriitorul a avut unsprezece copii, dintre care trei fiice: Despina, Teodora si Profira Sadoveanu, ultima devenita la randul ei poeta si romanciera. Dintre fii sai, Dimitrie Sadoveanu a devenit pictor, in timp ce Paul-Mihu, cel mai tanar dintre ei (n. 1920), a scris romanul Ca floarea campului... publicat postum, dupa moartea sa prematura pe Frontul de Vest, in anul 1944.
In anul 1904 Sadoveanu a debutat efectiv, publicand patru volume: Soimii, Povestiri, Dureri inabusite si Crasma lui Mos Petcu, volume in care Sadoveanu abordeaza cu precadere teme istorice. Acestea au marcat inceputul unei cariere prolifice in literatura, care avea sa dureze pentru mai mult de jumatate de secol si o lunga colaborare cu editura Minerva. Debutul a fost pregatit din timp, bazandu-se pe exercitiile literare din deceniul trecut. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”, in timp ce criticul Titu Maiorescu, lider al miscarii conservatoare Junimea, a facut o recenzie pozitiva volumului Povestiri, propunandu-l totodata la premiile Academiei Romane din 1906. 
Intr-un eseu din 1908, Maiorescu il mentiona pe Sadoveanu, alaturi de alti scriitori, intr-o lista cu cei mai mari scriitori ai Romaniei. Conform lui Vianu, Maiorescu a vazut in Sadoveanu si ceilalti tineri scriitori triumful teoriei sale bazata pe o forma „populara” a realismului, teorie aparuta in eseurile sale inca din anul 1882. Sadoveanu i-a amintit pe Iorga, Maiorescu si in special pe Constantin Banu si poetul samanatorist George Cosbuc ca cei care l-au ajutat sa capteze interesul colegilor sai scriitori si a publicului.
Pana atunci, scriitorul avusese parte de manifestari de adversitate din partea oponentilor Samanatorului, in principal din partea criticului Henric Sanielevici. In recenziile sale din Curentul Nou, volumele lui Sadoveanu erau considerate ca promovand acte imorale precum adulterul si violul, criticul exprimandu-si totodata opinia ca programul lui Iorga de didacticism moral era unul ipocrit. Dupa cum avea sa-si aminteasca mai tarziu, Sadoveanu insusi era deranjat de unele aprecieri critice in legatura cu opera sa, mentionand ca decanul Samanatorist l-a considerat odata egalul lui Vasile Pop (unul din protejatii lui Iorga, considerat supraapreciat de Sadoveanu).
In acelasi an, Sadoveanu devine unul din editorii Samanatorului, alaturi de Iorga si de Iosif. Revista avea scopul de a stabili o „cultura nationala”, o miscare de emancipare fata de influentele straine. Totusi, conform lui George Calinescu, aceasta ambitie s-a manifestat doar printr-o „mare influenta culturala”, jurnalul continuand totusi sa fie unul eclectic, la care colaborau atat traditionalistii rurali ai „tendintei nationale”, precum si adeptii unor curente cosmopolite precum simbolismul. Calinescu si Vianu au fost de acord cu faptul ca Samanatorul a fost, in mare parte, promotorul unor reguli mai vechi, trasate initial de Junimea. Vianu mai adauga si ca aportul lui Sadoveanu la cercul literar a fost principalul element artistic din istoria acestuia, felicitandu-l pe Iosif pentru predictia sa conform careia, in timpul unei perioade de „criza” literara, Sadoveanu era persoana generatoare de inovatie. 
Scriitorul a continuat sa publice intr-un ritm impresionant, alte patru volume fiind date spre publicare in anul 1906. In paralel, Sadoveanu continua sa lucreze ca functionar de stat. In 1905, este numit la Ministerul Educatiei, condus pe atunci de conservatorul Mihail Vladescu. Supervizorul sau era poetul D. Nanu; i-a avut colegi pe George Valsan si Nicolae N. Beldiceanu. Slujba sa administrativa este intrerupta de o a doua incorporare in 1906, in Fortele Terestre, fiind inaintat la gradul de sublocotenent. Fiindca era deja supraponderal, marsul de la Probota, din centrul Moldovei, pana in Bucovina, i-a cauzat mari suferinte.
Isi publica lucrarile intr-un ritm accelerat, culminand cu primul volum din trilogia sa istorica Fratii Jderi (Ucenicia lui Ionut), publicat in anul 1935. In 1936, preia directia ziarului Adevarul si a editiei sale matinale, Dimineata. Alaturi de George Toparceanu, Mihai Codreanu si Grigore T. Popa editeaza, incepand cu luna ianuarie, revista lunara Insemnari iesene. La moartea lui Garabet Ibraileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu vorbe elogioase personalitatea criticului literar si redactorului revistei Viata romaneasca. In aceasta perioada este implicat intr-o disputa publica cu presa fascista si cea de extrema dreapta, contracarand atacurile acestora in ziarele proprii.
Sustinatori ai extremei drepte organizau in public arderea volumelor sale. Scandalul s-a prelungit si in urmatorii ani, Sadoveanu avand in acest sens sprijinul prietenilor sai din lumea literara. Printre ei se afla si Topirceanu, care la acea data era internat in spital, si care l-a sustinut pana la moartea sa, cauzata de cancerul hepatic. In septembrie 1937, ca semn de solidaritate si de apreciere a muncii sale, Universitatea din Iasi ii ofera lui Mihail Sadoveanu titlul de doctor honoris causa. 
La sfarsitul anilor '30 se retrage din viata politica, din cauza dictaturilor de dreapta prin care trecea Romania, dar revine la inceputul anilor '40, oferindu-si sprijinul Regelui Romaniei Carol al II-lea si formatiunii politice infiintate de acesta, Front al Renasterii Nationale, care incerca sa blocheze venirea la putere a gruparii radicale fasciste Garda de Fier. Regele il numeste membru al restransului senat corporatist. In 1940, Editura Fundatiilor Regale ii publica primul volum de Opere
Dupa ce Conducatorul Ion Antonescu inlatura Garda de Fier in timpul rebeliunii legionare si isi stabileste propriul regim fascist, Sadoveanu ramane apolitic si este din ce in ce mai prezent in viata publica, tinand prelegeri pe teme culturale pentru postul national de radio.
Dupa publicarea in 1942 a ultimei parti a trilogiei Fratii Jderi, Sadoveanu se retrage din nou la cabana sa de vanatoare de la Oasa, pe Valea Frumoasei, alaturi de care construise si o bisericuta; acest loc i-a servit ca inspiratie pentru povestirile din volumele Valea Frumoasei, Ochi de urs si Povestile de la Bradu-Stramb
In timpul acestor ani, scriitorul o intalneste pe Valeria Mitru, o jurnalista feminista mai tanara ca el, cu care, dupa o scurta perioada de timp, se casatoreste. In august 1944, prin Lovitura de stat de la 23 august 1944, Romania a intors armele, trecand de partea aliatilor, trupele romane luptand cu sau fara voie alaturi de Armata Rosie. Paul-Mihu Sadoveanu a murit pe front, la 22 septembrie, in Transilvania. Conform Profirei Sadoveanu, durerea resimtita de scriitor l-a impiedicat pentru totdeauna sa scrie cel de-al patrulea si ultim volum al Fratilor Jderi. Tot in 1944, Sadoveanu candideaza la presedintia Societatii Scriitorilor Romani, dar este invins de Victor Eftimiu. 
Cea de-a patruzecea aniversare a debutului sau este sarbatorita printr-o ceremonie speciala la Academie, unde Tudor Vianu sustine un discurs prin care realizeaza o retrospectiva a intregii opere a confratelui sau.
Scriitorul doneaza in 1950 Casa cu turn statului roman si se muta inapoi in Bucuresti, unde detine o casa in apropierea Muzeului Zambaccian 
Intre 7 si 11 ianuarie 1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer si Anton Moisescu sunt presedintii interimari ai Prezidiului Marii Adunari Nationale, functie care il propulseaza vremelnic pe scriitor in pozitia de sef al statului. Contributiile literare, dar si afinitatile sale politice, fac sa i se acorde, in 1961, Premiului Lenin pentru Pace. 
Sufera un infarct care ii afecteaza vorbirea si il lasa aproape orb. Este ingrijit de o echipa de medici condusa de Nicolae Gh. Lupu. Familia Sadoveanu se retrage in zona Neamtului, locuind intr-o vila aflata in apropierea Schitului Vovidenia si a localitatii Vanatori-Neamt. Este vizitat periodic de prieteni din literatura si politica, printre care si Alexandru Rosetti.
Mihail Sadoveanu se stinge din viata pe data de 19 octombrie 1961, la ora 9 dimineata, fiind inmormantat pe 21 octombrie la Cimitirul Bellu din Bucuresti. Casa din apropierea Schitului Vovidenia este astazi un muzeu dedicat scriitorului, Casa Memoriala „Mihail Sadoveanu”.

Opera


Soimii, roman (1904)
Floare ofilita, nuvele (1905)
Mormantul unui copil (1905)
Amintirile caprarului Gheorghita (1905)
Vremuri de bejenie (1906)
La noi in Viisoara (1906)
Esopia (1906)
Insemnarile lui Neculai Manea, nuvele (1906)
Oameni si locuri, (1908)
O istorie de demult (1907)
Duduia Margareta (1907)
Istoria marelui imparat Alexandru Macedon in vremea cand era emirul lumii 5250 de ani (1907)
Povestiri de seara (1909)
Genoveva de Brabant (1909)
Cum putem scapa de nevoi si cum putem dobandi pamant (1909)
Cantecul amintirii (1909)
Apa mortilor (1911)
Povestiri de petrecere si folos (1911)
Bordeenii, roman, (1912)
Un instigator (1912)
Privelisti dobrogene (1914)
Neamul Soimarestilor, roman (1915)
Foi de toamna (1916)
Printre gene (1916)
44 de zile in Bulgaria (1916)
Umilitii mei prieteni (1917)
Umbre (1919)
In amintirea lui Creanga (1919)
Priveghiuri (1919)
Povestiri pentru moldoveni (1919)
Cocostarcul albastru (1921)
Strada Lapusneanu (1921)
Neagra Sarului (1922)
Pildele lui cuconu Vichentie (1922)
Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922)
Oameni din luna (1923)
Ti-aduci aminte (1923)
Razboiul balcanic (1923)
Venea o moara pe Siret (1924)
Tara de dincolo de negura (1926)
Dumbrava minunata (1926)
Povestiri pentru copii (1926)
Dimineti de iulie. Stigletele (1927)
Demonul tineretii (1928)
Hanu-Ancutei (1928)
Imparatia apelor (1928)
O intamplare ciudata (1928)
Olanda, reportaje de calatorie in Olanda (1928)
Zodia Cancerului sau vremea Ducai-Voda (1929)
Baltagul (1930)
Departari (1931)
Maria Sa, puiul padurii, roman (1930)
Nunta domnitei Ruxandra (1932)
Uvar (1932)
Creanga de aur (1933)
Locul unde nu s-a intamplat nimic (1933)
Soarele in balta sau aventurile sahului (1934)
Noptile de Sanziene, roman (1934)
Viata lui Stefan cel Mare (1934)
Trenul fantoma (1934)
Cele mai vechi amintiri (1934)
Cuibul invaziilor (1935), colectie de povestiri 
Calatori de acum un veac
Tara neamului Kalkha, vechea Mongolie
Campiile Mongoliei. Stepa si locuitorii ei
Tataria chinezeasca. Cuibul invaziilor. Vulcanii. Triburile de kirghizi. Sultani si banditi
Tabara de lotri. Plecare precipitata. Apus de soare in pustie. Ploaie de bolizi. Banditii raman mofluzi. Sultanii din stepa. Razboaiele si funeraliile lor.
Alti sultani si hani
Post chinez la hotare
Trecerea muntilor Alatau. Stancile de la Kora. Legende kirghize
Pestera Dracului. Tigri, ursi si cerbi
Iesirea lui Ghinghis-Han
Ridicarea mongolilor
Imparatia de aur
Alinarea vijeliei
Povestiri alese (1935)
Pastile blajinilor (1935)
Inima noastra, (1935)
Povestiri pentru copii (1935)
Cazul Eugenitei Costea (1936)
Ion Creanga (1936)
Ion Neculce, conferinta (1936)
Tara cangurului (1937)
Istorisiri de vanatoare (1937)
Ochi de urs (1938)
Valea Frumoasei (1938)
Morminte (1939)
Fratii Jderi, (1935-1942), 
Vol. I, Ucenicia lui Ionut, (1935)
Vol. II, Izvorul Alb, (1936)
Vol. III, Oamenii Mariei Sale (1942)
Divanul persian (1940)
Cincizeci de ani de la moartea lui Creanga, (1940)
Vechime (1940)
Ostrovul lupilor (1941)
Povestirile de la Bradu- Stramb (1941)
Anii de ucenicie (1944)
Fantazii rasaritene (1946)
Caleidoscop (1946)
Nada Florilor (1951)
Nicoara Potcoava (1952)
Insemnari pe marginea articolului 80 (1952)
Aventuri in Lunca Dunarii (1954)
Evocari (1954)