Nicolae Steinhardt
Data aparitie: 1995
Numar pagini: 154
Data aparitie: 1992
Numar pagini: 176
Data aparitie: 1992
Colectia: Remember
Numar pagini: 422
Observatii: Editia a II-a.
83,99LEI
Data aparitie: 1991
Numar pagini: 370
15,99LEI
Data aparitie: 1995
Numar pagini: 204
Data aparitie: 2021
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 872
Data aparitie: 2008
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 404
Data aparitie: 2012
Colectia: Seria de Autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 524
Data aparitie: 2012
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 440
Data aparitie: 2008
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 842
Data aparitie: 2012
Colectia: Seria de autor "N. Steinhardt"
Numar pagini: 488
Data aparitie: 2017
Numar pagini: 476
Data aparitie: 1994
Numar pagini: 438
Data aparitie: 2020
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 788
Data aparitie: 2008
Numar pagini: 756
Data aparitie: 2004
Numar pagini: 100
Data aparitie: 2013
Numar pagini: 328
Data aparitie: 2010
Colectia: Seria de autor N. Steinhardt
Numar pagini: 574
Data aparitie: 2008
Colectia: Seria de autor Nicolae Steinhardt
Numar pagini: 346
Data aparitie: 1997
Colectia: Bibliografie Scolara
Numar pagini: 444
Activitate / viata
Nicolae Aurelian Steinhardt se naste la 29 iulie 1912, in comuna Pantelimon a judetului Ilfov. Renunta la originea sa evreiasca prin convertire la ortodoxism, in timpul incarcerarii sale in penitenciarul Jilava, luand numele de fratele Nicolae. Dupa terminarea perioadei de detentie, se calugareste. A obtinut un doctorat in drept constitutional.
De provenienta evreiasca, Nicu-Aurelian Steinhardt il are ca tata pe Oscar Steinhardt, inginer si arhitect, director al unei fabrici de mobila si cherestea.
Isi incepe studiile in anul 1919 la scoala primara Clementa, iar apoi urmeaza cursurile liceului Spiru Haret. Ii are colegi pe Constantin Noica, Mircea Eliade, Arsavir Acterian, Alexandru Paleologu, Dinu Pillat si Marcel Avramescu. Urmeaza cursurile de religie crestina cu preotul Georgescu-Silvestru, care obisnuia sa spuna clasei "decât să văd ministru al Cultelor pe un papistaș ca Maniu, mai bine pe un jidan de-al nostru, băiat de treabă cum e", facand referire la singurul elev de religie iudaica, Nicolae Steinhardt. Obtine diploma de bacalaureat in anul 1929.
Urmeaza cursurile Universitatii din Bucuresti, obtinand diploma de licenta in Drept si Litere in anul 1934. In 1936 sustine teza de doctorat in Drept constitutional, care este si publicata in cursul aceluiasi an.
Nicolae Steinhardt isi face debutul literar cu volumul “In genul... tinerilor”, aparut in 1934, opera ce contine parodii dupa scriitorii Mircea Eliade, Emil Cioran si Constantin Noica, dar si dupa avangarda interbelica.
Din anul 1939 incepe sa lucreze ca redactor la Revista Fundatiilor Regale, fiind recomandat de Camil Petrescu, functie din care este inlaturat in urma unei actiuni de “purificare etnica”, sub Guvernul Antonescu, si urmeaza apoi o perioada grea de privatiuni din motive etnice.
In anul 1944 reuseste sa revina la Revista Fundatiilor Regale, unde are o activitate publicistica ferventa si critica. Trei ani mai tarziu este din nou demis din functie, se pare in urma unui denunt al lui George Calinescu.
Urmeaza apoi demitarea lui Nicolae Steinhardt din Barou, iar intre anii 1948 si 1959 sufera din nou greutatile regimului, alaturi de majoritatea intelectualitatii romanesti de la acea vreme.
In 1958 este arestat alaturi de Constantin Noica, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu si multi altii. Este condamnat la 13 ani de munca silnica in “lotul Pillat-Noica”, pentru refuzul sau de a fi martor al acuzarii in “lotul intelectualilor mistico-legionari”. Acest eveniment il convinge pe deplin sa isi schimbe confesiunea, botezandu-se in religia crestin ortodoxa, avandu-l ca nas pe Emanuel Vidrascu si ca martor pe Alexandru Paleologu.
Opera
Episodul botezului intre peretii inchisorii da nastere cartii „Jurnalul fericirii”, poate cea mai importanta opera a lui Nicolae Steinhardt. Manuscrisul este confiscat de catre institutiile Securitatii si ii este restituit autorului dupa trei ani, in 1975. Insa, in acest timp, Steinhardt redacteaza o a doua varianta, mult mai ampla, doar pentru a ii fi confiscat si acest manuscris, in 1984.
Steinhardt reuseste sa trimita inafara tarii doua versiuni ale acestui manuscris, pentru a le proteja de cenzura regimului, ele ajungand in protectia Monicai Lovinescu si a lui Virgil Ierunca, la Paris. Intre anii 1988 si 1989 Monica Lovinescu difuzeaza „Jurnalul fericirii” sub forma de episoade prin intermediul radio Europa Libera.
Manuscrisul ajunge sa vada intr-un final lumina tiparului in anul 1991, prin intermediul lui Virgil Ciomos, iar in 1992 primeste titlul de „cea mai buna carte a anului”.
Nicolae Steinhardt traduce si opere din engleza in romana, printre autorii tradusi ii amintim pe Rudyard Kipling, James Barlow, David Storey si Robert Graves, si din romana in franceza, Vies des moines de Moldavie. Enseignements et apophtegmes des grands spirituels de l'Eglise Orthodoxe de Roumanie aux 19e et 20e siècles par le Père Ioanichie Bălan - Traduction du texte roumain par le Père Nicolas Steinhardt.
La editura Polirom i se publica intreaga opera literara, inclusiv studiile sale de critica literara si teza de doctorat in drept constitutional.
