Alejo Carpentier y Valmont, romancier cubanez, eseist si muzicolog cu o influenta majora in literatura latino-americana in faimoasa perioada ‘boom’, s-a nascut la 26 decembrie 1904 in Lausanne, Elvetia. A crescut in Havana, Cuba si, in ciuda faptului ca provine dintr-o familie de europeni, el s-a identificat ca cubanez, de-a lungul vietii sale.

In 1912, Alejo si familia sa au plecat din Cuba si s-au stabilit in Paris. In 1921, Carpentier a urmat Scoala de Arhitectura din cadrul Universitatii din Havana. A lucrat ca jurnalist de cultura si a scris despre avangarda in arta, indeosebi in muzica. Intre ’23-’24 a continuat sa semneze articole de presa si a editat recenzii despre muzica si teatru iar in 1927 a devenit membru fondator al ‘Revista de Avance’, revista dedicata nationalismului, radicalismului si ideilor noi in arte. In acelasi an a fost arestat din cauza actiunilor indreptate contra regimului dictatorial instaurat in Cuba si a petrecut 40 de zile in inchisoare. Dupa eliberare, Carpentier a parasit Cuba si a decis sa ramana in Paris pana in 1939. In Franta a inceput sa scrie poeme si editoriale in revistele pariziene si cubaneze si s-a implicat si in alte proiecte ce l-au angajat in sfera artelor.

Intre anii 1945 si 1959, Alejo Carpentier a trait in Venezuela, exilandu-se in Caracas iar dupa revolutia comunista din Cuba, acesta s-a intors in Havana.

De-a lungul anilor, Alejo Carpentier a intreprins numeroase calatorii, indeosebi in Franta si in alte tari europene dar si in tarile Americii de Sud, locuri unde a cunoscut membri de seama ai culturii si comunitatii artistice latino-americane. Carpentier a fost interesat de politica din America Latina si s-a aliniat la miscarile revolutionare precum Revolutia Comunista a lui Fidel Castro de la mijlocul secolului XX. Carpentier a fost urmarit, inchis si exilat din pricina filosofiilor sale politice de stanga.

Avand cunostinte aprofundate despre muzica, Alejo Carpentier a explorat muzicologia si a publicat un studiu amanuntit despre muzica din Cuba; de asemenea, a integrat teme muzicale si tehnici literare inedite in lucrarile sale. A explorat elemente ale afro-cubanismului si a incorporat numeroase aspecte culturale in majoritatea scrierilor sale.

Alejo Carpentier s-a stins din viata in 1980, la Paris si a fost inmormantat la cimitirul Colon din Havana alaturi de alte figuri importante ale vietii politice si artistice din Cuba.

Opera

Prin particularitatile scriiturii sale, Alejo Carpentier a integrat stilul baroc in opera sa celebra, stil adoptat de artistii sud-americani pe baza modelul european si insusit in viziunea artistica latino-americana. Carpentier a fost fascinat de stilul baroc in arhitectura si sculptura si a descris mai tarziu ‘el barroco’ precum un spirit, nu ca un stil istoric. Alejo Carpentier a dezvoltat o viziune proprie asupra barocului in lucrarile de inceput si a experimentat cu tehnici specifice in cateva stadii ale literaturii sale.

Totdeauna dornic sa exploreze mai mult decat identitatea cubaneza, Carpentier a utilizat experienta calatoriilor sale in Europa si America de Sud pentru a aprofunda dimensiunile poporului caruia s-a asimilat.

Calatoriile diverse ale lui Alejo Carpentier, experientele traite in Europa si in America Latina, au fost incorporate in romanele sale. ‘El reino de este mundo’ e inspirat de calatoria in Haiti din 1943 iar ‘Los pasos perdidos’ este schitat pe baza vizitei in Venezuela din 1949. In mod similar, calatoriile din Guadalupe si Golful Santa Fe au inspirat ‘El sieglo de las luces’ iar descrierile despre Baku si Mexic din ‘La consagracion de la primavera’ provin din calatoriile autorului in acele locuri.

Avand experienta miscarii suprarealiste franceze, Carpentier a adaptat si teoria suprarealista in literatura sa. In timpul vizitei prelungite din Franta, Alejo Carpentier a intalnit si a colaborat cu numerosi reprezentanti ai miscarii suprarealiste din Franta, absorbind notiunile de la contemporanii sai. Dorind sa realizeze portretul unei frumuseti aparte, Carpentier a imbratisat perspectivele unice asupra lumii si, inspirat de suprarealistii francezi, a invatat sa priveasca al sau camin cubanez intr-o noua lumina.

Elemente politice si istorice, muzica, nedreptatea sociala si arta au fost conturate in scrierile lui Alejo Carpentier, scrieri care au exercitat o influenta decisiva asupra lucrarilor semnate de autorii mai tineri.

Opera
Romane
Ecue-yamba-o!, 1933
El reino de este mundo, 1949
Los pasos perdidos / Pasii pierduti, 1953
El acoso, 1956
Guerra del tiempo, 1958
El siglo de las luces / Secolul luminilor, 1962
El recurso del metodo / Recursul la metoda, 1974
Concierto barroco / Concert baroc, 1974
La consagracion de la primavera / Ritualul primaverii, 1978
El arpa y la sombra / Harpa si umbra, 1978

Eseuri
La musica en Cuba, 1946
Tristan e Isolda en tierra firme, 1949
Tientos y diferencias, 1964
Literatura y conciencia en America Latina, 1969
La ciudad de las columnas, 1970
America Latina en su musica, 1975
Letra y solfa, 1975
Razon de ser, 1976
Afirmacion literaria americanista, 1979
Bajo el signo de Cibeles. Cronicas sobre Espana y los espanoles, 1979
El adjetivo y sus arrugas, 1980
El musico que llevo dentro, 1980
La novela latinoamericana en visperas de un nuevo siglo y otros ensayos, 1981
Conferencias, 1987