Anton Pavlovici Cehov, medic, prozator si dramaturg rus, s-a nascut la 29 ianuarie 1860, in Taganrog, Imperiul Rus. Copilul Anton creste alaturi de un tata abuziv si ipocrit si de o mama sufletista dar necajita din pricina firii dificile a sotului. Mai tarziu si-a descris copilaria prin cuvantul ‘suferinta’.
Cehov a studiat la o scoala greceasca pentru baieti urmata de Gimnaziul din Taganrog, astazi renumitul Gimnaziu Cehov.
In anul 1876, Pavel Cehov, tatal artistului fuge in Moscova pentru a evita inchisoarea datornicilor. Mama sa se alatura lui Pavel si fiilor deja aflati in Moscova. Anton ramane in urma pentru a vinde posesiunile familiei si pentru a-si incheia studiile. Pentru trei ani, scriitorul este pe cont propriu, fiind nevoit sa preia orice activitati pentru a studia si pentru a sustine restul familiei.
In 1879, Cehov se alatura parintilor si fratilor si este admis la Medicina, in cadrul Universitatii din Moscova. In aceasta etapa, devine responsabil pentru securitatea financiara a familiei iar pentru veniturile necesare scrie zilnic schite umoristice si articole despre viata contemporana ruseasca. Scrierile sale sunt geniale si rapid este apreciat ca un bun cronicar satiric al societatii rusesti.
In 1884, Anton Cehov incheie pregatirea ca medic insa profesia principala nu il satisface financiar. Se arata primele semne ale tuberculozei ce il va rapune douazeci de ani mai tarziu. Continua sa scrie pentru gazetele vremii si primeste propuneri de colaborare din partea celor mai populare publicatii rusesti. Starea financiara infloreste pe zi ce trece pentru intreaga familie datorita talentului lui Anton Cehov.
Incurajat de figuri remarcabile ale literaturii rusesti, Cehov se ambitioneaza sa creeze opere de inalta calitate iar in 1887 tanarul castiga Premiul Puskin.
Extenuat din cauza muncii, a bolii, Cehov intreprinde calatorii spre Ucraina si spre Sahalin, surse de inspiratie pentru numeroase lucrari dramaturgice si in proza semnate de autor.
Cunoscand prizonieri, tratamente inumane aplicate acestora si copiilor lor, ravagiile foametei si ale holerei, Anton Cehov devine un pilon al societaii, scriind documentare si reforme in ajutorul indivizilor, oferind servicii medicale gratuite, construind scoli si clinici, cumparand medicamentele necesare in tratarea celor saraci. Toate acestea au imbogatit arta lui Cehov, prin contactul intim cu diverse tipologii de oameni, cu toate sectiunile societatii ruse.
In anul 1897, probleme pulmonare ale lui Cehov ataca in forta. O hemoragie puternica a plamanilor il obliga sa isi schimbe domiciliul. Construieste o vila in Yalta in care se muta impreuna cu mama si cu sora sa in anul 1898.
La 25 mai 1901, Cehov se casatoreste cu Olga Knipper. Uniunea pare-se a fi doar un aranjament, cei doi soti locuind separati iar sarcina pierduta a Olgai din 1902 punand semne de intrebare in privinta paternitatii.
In mai 1904, scriitorul se afla pe patul de moarte, tuberculoza jefuindu-l de orice strop de culoare si energie. Se stinge dupa doua luni, la 15 iulie, intr-un sanatoriu din Germania. Moartea marelui artist, descrisa de Olga in 1908, este una dintre ‘cele mai mari piese din istoria literaturii’, respusa, ‘inflorita’, cu tenta de fictiune deseori. Cehov este inmormantat in Cimitirul Novodevici, alaturi de tatal sau.
Totdeauna modest, Anton Cehov nu si-ar fi putut imagina dimensiunea reputatiei sale postume. Ovatiile pieselor sale de teatru, in anul mortii sale, au demonstrat cat s-a inaltat artistul in sufletul poporului rus. Iar aclamarea operei sale dupa trecerea in nefiinta, faima la nivel international demonstreaza ca scriitorul rus Anton Cehov s-a inaltat spre infinit in sufletele si in mintile comunitatii de pretutindeni din timpurile sale, pana astazi si spre eterna zi de maine.