10 cărți care ne pot face mai înțelepți

Dacă ar fi să aleg acum din acest domeniu aș alege pe o tradiție mai clasică: la acest capitol ador anticii și puțini moderni.

Marcus Aurelius – Gânduri către sine însuși. Marcus Aurelius a fost un reprezentant al stoicismului târziu și un discipol al lui Epictet. În scrierile sale filozofice el a acordat cea mai mare atenție eticii. În timp ce primii stoici considerau sufletul ca fiind principiul primordial, Marcus Aurelius se referea la rațiune ca fiind principiul principal. În volumul Gânduri către sine însuși el pledează pentru aducerea minții în armonie cu natura întregului și atingerea stării de impasibilitate. Pentru că în armonie cu universul se află fericirea.

Michel de Montaigne – Eseuri. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor și filozof umanist francez al Renașterii, care a avut o mare influență asupra literaturii mondiale. A lucrat la „Eseuri” până la sfârșitul zilelor sale, numindu-le opera vieții sale. Printre eseurile sale se numără note despre cărțile sale preferate și reflecții despre administrația de stat, războaie, particularități ale comportamentului uman. Educația, prietenia, dragostea părintească, libertatea de conștiință, puterea și voința – totul este analizat din punctul de vedere al experienței personale și susținut de argumente și lecturi din operele autorilor antici și contemporani.

Sun Tzu – Arta războiului.  Aici avem de a face cu cel mai vechi tratat despre arta războiului și filozofia sa cunoscut de omenire, un fel de Biblie a strategiei, scris acum mai bine de două mii de ani de către strategul, războinicul și filozoful chinez Sun Tzu. El prezintă principiile de bază ale războiului și ale pregătirii pentru război într-o formă scurtă și concisă care poate deveni un ghid bun pentru viață. „Arta războiului” este o fuziune de filozofie, artă și știință a războiului. Această carte nu este doar o comoară de înțelepciune militară, ci și un ghid practic pentru tactica și strategia războiului.

Seneca – Scrisori către Lucilius. „Scrisorile către Lucilius” sunt adresate unui contemporan mai tânăr al lui Seneca care adună multe gânduri și se bazează pe destulă practică de viață. Este probabil cea mai citită operă a lui Seneca din Evul Mediu până în prezent. Scrisă în limbaj simplu și înțelept, Scrisorile pot servi și astăzi drept ghid pentru a trăi o viață integră din punct de vedere moral.

Blaise Pascal – Cugetări. Ce este omul? Care este natura sa? Care este sensul vieții? Aceste întrebări fundamentale ale existenței umane sunt subiectul „Cugetări”, opera neterminată a lui Pascal, care conține reflecții profunde despre Dumnezeu și locul omului în univers. Prezentarea aforistică, concizia definițiilor și stilul laconic disting această capodoperă de multe texte filozofice ale secolului al XVII-lea. Cartea este scrisă într-o epocă de cumpănă, când la sfârșitul umanismului renascentist apărea raționalismul iluminist și rămâne o carte extrem de relevantă și azi.

Bardo Thödol – Cartea tibetana a mortii. Textul tibetan milenar scris de Bardo Thödol, cunoscut sub numele de Cartea tibetană a morților, este un text budist despre moarte, reîncarnare și obținerea eliberării de suferință. De la prima sa publicare în limba engleză în 1927, cartea s-a dovedit a fi cea mai populară carte despre budismul tibetan. În prezent, există o mulțime de traduceri ale cărții în diferite limbi, precum și numeroase comentarii din partea diferiților experți, de la celebrul psiholog elvețian Carl Jung până la savanți și academicieni.

Plutarh – Vieți paralele.  Cartea cuprinde biografii ale marilor eroi ai antichității, un fel de «galerie de portrete» impresionante ale grecilor și romanilor celebri. Înainte de Plutarh, istoricii greci și romani, care întocmeau biografia unui personaj istoric, încercau să relateze pur și simplu principalele evenimente din viața acestuia. Plutarh a reușit să evite acest gen, punând accentul pe înțelegerea modului de gândire și a caracterului unei persoane. De o importanță deosebită este caracterul comparativist al acestei lucrări, când analiza modului de gândire al eroilor este realizată prin prisma particularităților celor două mari civilizații. Cartea este de o mare importanță pentru studiul istoriei antice, deoarece multe opere ale scriitorilor din care a extras informații nu au ajuns până la noi, iar lucrările sale sunt singurele informații despre multe evenimente istorice, participanții și martorii lor.

Epopeea lui Ghilgameș. Este cea mai veche operă de ficțiune cunoscută de omenire. Când în secolul al XVIII-lea î.Hr. poeții sumerieni au început să umple primele tăblițe de lut, povestind despre isprăvile conducătorului orașului Uruk, nu exista încă niciun stat european, iar în Orientul antic abia se întrezăreau zorii civilizației. Cele mai interesante pentru cititorii moderni sunt personajele principale ale epopeii – semizeul Ghilgameș și prietenul său rival Enkidu. Sentimentele și acțiunile lor ne sunt apropiate și ușor de înțeles. Despre cultura lor, durerea după moartea unui prieten, dorința de nemurire – aceste teme principale ale epopeii antice pot fi numite eterne. De când „Epopeea lui Ghilgameș” a fost descoperită, și acest lucru s-a întâmplat abia în secolul al XIX-lea, oamenii de știință și poeții nu încetează să se refere la textul antic, încercând să pătrundă în misterele sale și să transmită frumusețea formei versului.

Erasmus din Rotterdam – Elogiul nebuniei sau discurs spre lauda prostiei. Erasmus din Rotterdam a fost un scriitor, filozof și savant remarcabil al Renașterii. El a pregătit prima ediție în limba greacă a Noului Testament (cu comentarii), a inițiat studiul critic al textelor Sfintei Scripturi și a promovat revenirea moștenirii antice în cultura europeană. El este una dintre cele mai influente figuri din domeniul științelor umaniste ale epocii sale, el și-a câștigat porecla de „Prințul umaniștilor”. Erasmus a intrat în istoria literaturii ca autor al unor lucrări satirice remarcabile, în care a ridiculizat prostia și ignoranța umană de durată. Cea mai faimoasă dintre acestea este inegalabila Elogiul nebuniei.

Friedrich Nietzsche – Aşa grăit-a Zarathustra. Tratatul „Așa grăit-a Zarathustra” este numit Biblia nietzscheană. Acesta articulează ideea preferată a lui Nietzsche – ideea de Superman, care este pentru autor un model moral, sensul existenței, ceva pentru care trebuie să lupți. Omul este doar o punte între animal și Superman. Forma neobișnuită – poetică, aforistică – nu prea corespunde ideii noastre de tratat filosofic. Cu toate acestea, pe măsură ce citim mai departe, prindem firul gândirii autorului și devenim din ce în ce mai profund pătrunși de ideile și convingerile sale. O carte care știe să tulbure și să revolte multe în tine.