Harriet Beecher-Stowe – Coliba unchiului Tom
Este unul dintre romanele clasice care ne descrie o Americă profund rasistă cu o lungă tradiție a sclavagismului dar și cu o luptă continuă pentru restabilirea demnității umane și instaurarea unor drepturi fundamentale. Un roman pe care l-am citit de nenumărate ori în copilărie.
Herman Melville – Moby Dick sau balena albă
Moby Dick este poate cel mai mare roman al epocii romantice. Simbolic, plin de referințe biblice, el influențează încă cinematografia și literatura mondială. Protagonistul, Ismail, un marinar, se alătură unei nave de vânătoare de balene, unde devine martorul involuntar al pasiunii nebune a căpitanului Ahab, care urmărește obsesiv balena albă Moby Dick. Ahab este atât de obsedat de dorința de a vâna balena încât nici nu pare să-și dea seama de nebunia sa. Melville a descris magistral o confruntare cu adevărat grandioasă între o forță naturală animalică și om.
Jack London – Martin Eden
Martin Eden este romanul autobiografic al lui Jack London care spune povestea căutării unui sens în viață precum și a deziluziei. Eroul, Martin, un băiat din clasa muncitoare, se îndrăgostește de Ruth Morse, o fată din clasele superioare. Pentru a reduce cumva decalajul social dintre el și aleasa sa, Eden se apucă de autoeducație și chiar începe să scrie. Stilul de viață modest și persistența incredibilă dau în cele din urmă rezultate. Martin devine celebru, dar faima nu îi aduce satisfacție. Anii petrecuți în spatele biroului de scriitor fac din Martin o persoană diferită. Înalta societate, Ruth și chiar literatura își pierd farmecul, cufundându-l pe Eden din ce în ce mai mult în reflecții pesimiste asupra rostului vieții.
William Faulkner – Zgomot și furie
Romanul lui William Faulkner este o cronică a decăderii familiei Compson, o familie aristocratică din sud. Cartea acoperă aproximativ treizeci de ani în timpul cărora familia își pierde respectul și se confruntă cu dificultăți religioase și morale. Boală mintală, sinucidere, rușine, lăcomie și multe, multe altele. Narațiunea este în cea mai mare parte la persoana a treia, iar cititorul are impresia că este complet implicat în ceea ce se întâmplă. În ultima parte este o povestire despre persoana Dilsey, servitoarea lui Compson. Dilsey este cea care devine un simbol al devotamentului – după toate greutățile și umilințele, ea încă îi compătimește pe Compsoni și încearcă să îi ajute în felul ei.
Theodore Dreiser – O tragedie americană
Clyde Griffiths, eroul lui Dreiser, este un monstru. El a ucis o fată îndrăgostită și însărcinată cu el doar pentru a-și îndeplini visul mult râvnit de a se căsători cu o fată bogată și de a-și face loc în cercul tinerilor de aur. Cu toate acestea, modul prin care scriitorul povestește și argumentează sugerează că vinovăția în ceea ce s-a întâmplat aparține societății burgheze. În esență, soarta lui Clyde și a prietenei sale este un efect secundar al visului american.
Ernest Hemingway – Adio, arme!
Adio armelor! Este probabil cel mai cunoscut roman al lui Ernest Hemingway ce i-a adus faima. În el, scriitorul nu numai că și-a împărtășit gândurile cu privire la Primul Război Mondial, dar a povestit și despre soarta unei întregi generații – în literatură este numită în mod obișnuit „pierdută”. Plină de frustrare și dorință, această lucrare respinge în egală măsură ideile unui „război sfânt” atât pentru „valorile germane”, cât și pentru „marea democrație europeană”. Personajele lui Hemingway, dezertorul Frederick Henry și asistenta Catherine Barkley, își doresc o viață obișnuită, liniștită, dar, din păcate, nici măcar fuga în străinătate nu le-o garantează.
J. Salinger – De veghe în lanul de secară
Romanul lui Salinger a devenit un roman cult pentru multe generații dar mai ales pentru adolescenți indiferent de epocă. Romanul descrie viața americană de la acea vreme prin ochii adolescentului Holden Caulfield, autorul vorbind nu numai despre problemele sociale, ci și despre falsitatea care pătrundea în societatea americană. Nu cred că există un roman american care să influențeze mai mult cultura de masă a adolescenților decât acest roman.
Truman Capote – Cu sânge rece
Este un roman cult al scriitorului american Truman Capote, scris în stilul „noului jurnalism”, bazat pe evenimente reale, când, pe 15 noiembrie 1959, doi tineri, Perry Smith și Richard Hickok, au ucis cu brutalitate familia Clutter din Holcomb, Kansas, dorind să obțină un profit mare. Cu toate acestea, după ce au luat viețile a patru oameni, hoții au găsit în casă doar câteva zeci de dolari. Ce trăiește un criminal atunci când se pronunță cu sânge rece o sentință inumană asupra unei familii oarecare, din momentul în care părăsește casa distrusă a altcuiva până în ultima secundă a vieții sale, până când propria sentință este executată? Despre acest lucru scrie Capote, care spune o poveste înspăimântător de sinceră precum o confesiune.
Philip Roth – Complotul împotriva Americii
Istoria nu poate fi contrafactuală însă literatura poate: pentru că ea lucrează cu sensul nu cu date reale istorice. Imaginați-vă că alegerile prezidențiale din 1940 nu au fost câștigate de Franklin Roosevelt, ci de rivalul său Charles Lindibergh, un nazist declarat care s-a opus participării Americii la cel de-al Doilea Război Mondial. Realitatea alternativă este prezentată prin ochii unui tânăr evreu, Philip. O istorie tot mai actuală care ne dă mult de gândit – răul e mereu lângă noi.
Jonathan Franzen – Crossroads
Franzen anunță cel mai important proiect al său literar – o trilogie de familie. Primul din serie e acest Crossroads. Scriitorul american ne arată cum lumea actuală nu doar că nu mai are temei de a mai suporta credința ci nu mai are temei de a mai suporta binele. Iar asta sperie cu adevărat – ne îndreptăm spre legile junglei: doar cel rău, viclean, violent și puternic va învinge.

Despre Vasile Ernu
Vasile Ernu este un scriitor și eseist român remarcabil. A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff și redactor asociat la Idea artă+societate. De asemenea, a activat în Fundația Idea și Tranzit, precum și la editurile Idea și Polirom. În ultimii ani, a publicat articole de opinie în diverse ziare, cum ar fi Libertatea, România Liberă, HotNews, Timpul și Adevărul. De asemenea, a avut rubrici permanente în revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură și Observator Cultural.