Povestea unui câine

Chemarea străbunilor de Jack London este o carte extrem de puternică, care te trece printr-o multitudine de emoții. Eroul principal este Buck, un câine de rasă mixtă. Dar cred că destui dintre noi vor înțelege multe din aventurile lui. Eu am plâns când am citit cartea și în copilărie și ca adult.

Buck trăia liniștit alături de stăpânul lui, dar într-o bună zi, lucrurile au luat o întorsătură extremă, a fost furat de la casa lui și a fost vândut unor oameni răi. Și uite așa, bietul de el, a făcut cunoștință cu brutalitatea speciei umane. Vă sună cunoscut?

Mai departe lucrurile se complică și mai tare, bietul cățel ajunge în Alaska și trebuie să se obișnuiască cu vremea nemiloasă și cu condițiile de trai din acel ținut friguros și îndepărtat. Buck se vede nevoit să se transforme, să intre în legătură cu instinctele sale de animal sălbatic, să uite despre confort și liniște.

Mi-a fost greu, pentru că am început să mă gândesc că această poveste se poate întâmpla oricui, inclusiv mie. Niciodată nu se știe cum lucrurile se schimbă, se transformă, cum o întâmplare nefericită ne poate arunca într-o lume necunoscută, rece și crudă. Câinele a crescut, s-a transformat, s-a reinventat și a înțeles că este nevoie să meargă mai departe pe acest drum nou pentru a supraviețui.

A reușit să-și găsească și cei doi poli de care avea nevoie să se sprijine: Un alt om pe care să-l iubească, să-l apere și de care să se simtă aproape și un lup, care l-a învățat tot ce avea nevoie să știe despre rădăcinile sale, despre instinctele și comportamentele sale sălbatice.

Își iubește noul om, îi este alături și se simte dator să-l apere, să-l protejeze, însă îl înțelege tot mai mult pe lup, începe să recunoască această liberate și sălbăticie și în el. Petrece tot mai mult timp în pădure cu haita. Începe să se vadă, să înțeleagă care sunt comportamentele și dorințele sale naturale. Totuși, de fiecare dată se întorcea la prietenul lui, la omul lui, la cel pe care ajunsese să-l iubească atât de mult.

Dar Buck se găsește din nou lovit de soartă în momentul în care își găsește omul ucis de către indigeni. Atunci el înțelege ce înseamnă furia și dorința de răzbunare. Pleacă să-i omoare pe cei care i-au luat prietenul, dar înțelege că împreună cu el avea să moară și ultima legătură domestică a sa.

Tristețea pe care o simte, pierderea aceasta imensă, îl transformă, îl face să înțeleagă și mai multe despre el, despre realitate și despre viața pe care urmează să o îmbrățișeze complet. Mai întâi este împietrit de durere, amețit și năucit de pierdere, dar încetul cu încetul se ridică, își dă seama că trebuie să meargă mai departe.

Și se întrece pe sine, se regăsește în lumea sălbatică, devine chiar o legendă, ajunge liderul haitei, devine puternic, devine un simbol. El îi aude mereu pe străbuni, le aude chemarea, le calcă pe urme, dar asta nu înseamnă că va uita de cei pe care i-a iubit atât de mult și nu mai sunt lângă el.

Mi-a plăcut atât de mult această extraordinară carte, dureroasă, dar cu atât de multe învățături. Din ea am învățat despre putere, despre transformare, despre unicitate și cel mai important, despre libertate.

Alături de Buck mi-am văzut viitorul, am înțeles că va fi plin de încercări, va fi neprevăzut, dar va fi și plin de suflete minunate, oameni și animale, de la care voi avea atât de învățat, dar am înțeles că va fi vorba despre foarte multă dragoste și loialitate. Da, este adevărat că atunci când iubești un suflet, înseamnă că trebuie să te pregătești și pentru durere, căci este foarte posibil să vină despărțirea. Lecția din Chemarea străbunilor scrisă de Jack London, este că trebuie să încerci să te ridici, să mergi mai departe, chiar dacă nu vei uita niciodată.

Este o carte foarte frumos scrisă și incredibil de puternică, așa că vă propun să vă țineți bine, pentru că va scormoni puternic.