Transformarea obiceiurilor de citit, un pas spre relaxare

Biblioteca este, pentru mine, un spațiu divin. Atunci când mă simt agitată, când nu-mi găsesc locul, merg să caut răspunsurile printre cărți. Este un soi de meditație, uneori nu fac altceva decât să stau și să privesc rafturile pline și citesc titlurile scrise pe cotoare, atât.

Nu am nevoie să mă cufund în povești și informații, să caut și să găsesc, ci doar să știu că exist. Iar cărțile sunt alături de mine, ele știu multe despre existență și transformare, sunt multe lucruri de învățat de la ele.

Biblioteca personală

Biblioteca personală este un spațiu de care trebuie să avem grijă, un spațiu care ne aduce mult confort și care vorbește mult despre noi, despre preferințele noastre. Sunt o mulțime de feluri în care putem avea grijă de biblioteca noastră, fiecare persoană își aranjează cărțile așa cum crede că este mai bine. Și ordinea se poate schimba oricând.

Unii oameni preferă ordinea alfabetică a titlurilor, alții ordinea alfabetică a autorilor. Am văzut persoane care preferă să le pună după culori și cu adevărat acele biblioteci sunt un spectacol. Însă mie îmi place să le organizez în mai multe feluri. În primul rând am cărțile de specialitate, care stau separat în biblioteca lor. Și acolo este o diferențiere și anume cele prin care deja am trecut și cele care urmează.

Când este vorba despre cărți de specialitate, ele nu sunt doar citite și puse de-o parte, pentru că am luat notițe și poate că trebuie să mai revin la ele atunci când am nevoie să mai aprofundez informațiile, deci ele trebuie să fie mereu la îndemână, cu semnele puse, cu notițele de rigoare.

Cărțile de specialitate sunt puse în ordine, în funcție de colecție, pentru a fi găsite mai ușor atunci când am nevoie de ele. Oricum sunt așezate în așa fel încât să le pot vedea pe toate și adevărul este că le-am învățat locul foarte bine, deci știu exact unde sunt când caut ceva.

Cărțile de beletristică stau la locul lor și îmi place să le pun în ordinea în care îmi doresc să le parcurg, sau cred că vreau să le parcurg. Zic asta pentru că locul lor nu este niciodată bătut în cuie, dorințele și preferințele se schimbă, așa încât se schimbă și locul cărților.

Recunosc că dețin și o bibliotecă pentru cărțile de ficțiune pe care deja le-am citit. Visez ca într-o zi să pot amenaja o cameră mare, plină de biblioteci și atunci mă gândesc să le pun, pe cele pe care le-am citit deja, după culoare, sau o combinație reușită de culori. Asta îmi doresc foarte mult!

De asemenea, pentru că am foarte multe cărți, le notez într-un tabel, să știu de ele. Mi-ar plăcea ca la un anumit moment să pot scrie în tabel și unde se află, să fie totul foarte ordonat. Totuși, trebuie să recunosc faptul că este un antrenament foarte bun pentru memorie și obișnuiesc să mă joc, unde este cartea X, unde este autorul Y?

Încă mă înțeleg bine cu biblioteca mea, îmi place să mă joc, să schimb, să mă delectez cu alegerile mele și să las culorile și spectacolul pe care-l fac să mă încânte.

Locul în care citesc

Am vorbit despre locul în care stau cărțile, dar este important și unde anume citim. Nu trebuie neapărat să fie în același loc în care ținem și cărțile. Cea mai bună cameră pentru citit este una cu multă lumină naturală, un mediu cald și plăcut.

Ce să zic, mai nou îmi place să introduc și mirosurile în mediul de citit, poate o lumânare parfumată, sau uleiuri esențiale, ceva fresh, cu aromă de citrice, de exemplu, dar aici ține de preferințele fiecăruia.

Când este vorba despre cărțile de specialitate, am lângă mine mereu semnele pe care să le pun când descopăr ceva important, chiar și un caiet în care se notez. Și am observat că cel mai bine mă descurc cu aceste cărți stând la masă, pentru că îmi este mai comod, mai bine, dat fiind faptul că implică și scrisul, nu doar cititul.

Dar pentru cititul de relaxare, mai ales pentru ficțiune, fac tot posibilul să-mi aranjez locul, să fie cât mai plăcut, mai bine luminat, mai confortabil. Am un fotoliu preferat, în care îmi place să stau întinsă, o păturică specială care nu lipsește de pe picioarele mele și uneori pun și muzică de relaxare. Totul depinde de starea în care sunt, dar și de ceea ce doresc să-mi aducă aceste momente.

Este bine ca poziția să fie cât mai corectă, cât mai confortabilă, nu de alta, dar obișnuiesc să mă las dusă de poveste, de acțiune și ajung să nu-mi mai dau seama de semnele pe care mi le transmite corpul și apoi sufăr de dureri lombare și cervicale.

Sunt destule momente în care îmi place să citesc afară. Fac o plimbare, merg într-un parc anume în care îmi place atmosfera. Citesc, mai ridic ochii și mă uit la flori, când vremea îmi permite. Iarna ies pe terasă și iau o gură de aer proaspăt în timp ce citesc câteva pagini.

Cărțile vechi, o experiență diferită

Nu e bine să miroși cărțile, așa umblă vorba în târg, dar eu nu mă pot abține. Mi se pare că atunci când le miros, încep deja să înțeleg foarte multe despre existența și istoria lor. Unde au fost aceste cărți, ce au văzut, ce au trimis către cititori. Poate că o carte a văzut, în existența ei, mult mai multe decât ne putem imagina, ceea ce înseamnă că are viața ei.

Pe Târgul Cărții am găsit o mulțime de cărți, care deși sunt mai vechi au încă o poveste de spus, au încă învățături de transmis. Totuși, trebuie să mă îngrijesc de ele, să fiu mai atentă. Le-am pus într-un spațiu care să le aparțină și să le cinstească experiența, ferite de praf. Da, sunt de acord că rafturile din bibliotecă ar fi închise cu geamuri, cărțile ar fi mult mai bine protejate, este ceva ce îmi doresc pentru tot spațiul meu.

Cărțile speciale

Ei, ce sunt cărțile speciale? Păi să vedem, de exemplu edițiile foarte vechi, cele de colecție, cele care poartă autograful autorului. De exemplu, am găsit pe Târgul Cărții un exemplar din cartea „Kildine. Povestea unei principese răutăcioase” scrisă de nimeni alta decât Regina Maria a României. Foarte interesant ar fi să poarte semnătura acesteia, dar nu avem noi atâta noroc. Totuși poartă semnătura regelui Mihai și a soției sale, Ana. Clar o asemenea carte trebuie ținută la loc special.

De asemenea cărțile speciale nu trebuie neapărat să fie cele scumpe, semnate, sau ediții de colecție, ele pot fi cărți obișnuite, dar care au o încărcătură emoțională deosebită pentru noi. Am și eu un raft cu așa ceva, cărțile care mi-au rămas în minte, la care obișnuiesc să revin din când în când, cărți care m-au ajutat în anumite momente. Am și câteva cărți din copilărie, povești care m-au învățat despre lumea fantastică.

Biblioteca este un loc plin de emoții

Cum alegem următoarea carte pe care o citim? Este o întrebare foarte grea. Cu excepția cărților de specialitate, să zicem cele pe care trebuie să le citesc, de care am nevoie pentru scrierea unor lucrări, sau pentru lămurirea unor probleme, cărțile pentru relaxare nu sunt foarte ușor de ales.

Mai ales că în zilele noastre avem acces la o multitudine de titluri, alegerea cărții câștigătoare se poate transforma într-un ritual întreg. Ce vreau să citesc? Mă apuc de o serie nouă? A scos unul dintre autorii mei preferați un titlu nou? Aud multe despre un anumit titlu? Multe întrebări, răspunsurile stau în fiecare dintre noi, în preferințe, nevoi și necesități.

Uneori este vorba chiar și despre copertă, cu toate că nu este o alegere foarte cinstită, însă trebuie să recunoaștem că se mai întâmplă. Recunosc că la mine nu foarte des, dar am întâlnit și coperte care m-au dat pe spate, care m-au intrigat și m-au făcut foarte curioasă să descopăr povestea care le-a inspirat.

Mă duc cu multe emoții spre cărți, în biblioteca mea, în alte biblioteci. Când este vorba despre cărți, mă pregătesc să asimilez informații noi, să înțeleg cât mai multe despre viață, să primesc răspunsuri și să apară întrebări la care nu m-am gândit până atunci. Dar sunt pregătită să găsesc și o scăpare de realitate, să mă afund într-o lume nouă, într-o aventură.

Ce pot să fac pentru biblioteca mea?

Fiecare va ajunge să simtă exact ce are de făcut pentru acest spațiu minunat, va înțelege cum îi prinde bine să citească, ce și unde. Poate că va alege să-ți țină cărțile în ordine alfabetică, în funcție de genuri, autori sau culori. Sau le va ține în funcție de ceea ce-i dictează inima.

Până la urmă cel mai important este să avem încredere în noi, să ne uităm la ceea ce avem nevoie, ceea ce ne ajută să ne relaxăm și să ne bucurăm. Eu știu clar că o carte mă bucură oricând, mă ajută, îmi este alături.