Ce cărți noi să citești dacă îți plac romanele clasice

Dacă ai citit și ți-au plăcut marile romane clasice precum Război și pace de Lev Tolstoi, Frații Karamazov de Fiodor Dostoievski, Marile speranțe de Charles Dickens, Mizerabilii de Victor Hugo sau Mândrie și prejudecată de Jane Austen, atunci cu siguranță cauți și astăzi povești care să aibă aceeași forță epică, aceeași profunzime a personajelor și aceleași întrebări despre viață, iubire, prietenie, societate și moralitate.

Ți-am pregătit o listă de cărți mai noi care păstrează spiritul și profunzimea romanelor clasice, fie prin stilul narativ, construcția personajelor, tematică sau atmosferă. Acestea sunt disponibile pe Târgul Cărții și sunt ideale pentru cititorii care vor să simtă în literatura contemporană acea vibrație a clasicilor de „pe vremuri”.

Orașul și zidurile sale incerte, de Haruki Murakami

„Stăm amândoi și privim Orașul, umăr lângă umăr, în lumina palidă a înserării. Uneori mijim ochii de pe o culme de deal din depărtare, alteori îl privim cu ochii larg deschiși, și e atât de aproape, încât ni se pare că l‑am putea atinge cu mâna.”

Cel mai recent roman al lui Haruki Murakami ne poartă într-o lume misterioasă, unde realitatea și visul se împletesc până la a deveni de nedespărțit. Povestea începe cu o întâlnire din adolescență, care lasă urme adânci și deschide poarta către un loc aparte: un oraș înconjurat de ziduri înalte, un spațiu imaginar, dar mai viu decât orice amintire.

De aici se naște o reflecție despre identitate, memorie și dorința de a descoperi cine suntem cu adevărat. Murakami explorează subtil dilema dintre viața concretă și lumea viselor, dintre sinele cotidian și sinele ascuns, mai profund, care așteaptă să fie înțeles.

Scris cu aceeași melancolie și delicatețe care l-au consacrat, Orașul și zidurile sale incerte amintește de marile romane clasice prin atenția la detalii, prin întrebările existențiale și prin felul în care transformă o poveste personală într-o meditație universală. Este o carte pentru cititorii care caută literatură densă, emoționantă și plină de simboluri, o invitație de a păși dincolo de zidurile vizibile și de a descoperi ce se află înăuntru.

Impostorul, de Zadie Smith

„– Păi, vedeți dumneavoastră, dacă nu vă e cu supărare, zise băiatul luând de pe jos o carte prăfuită și răsucind-o în mâini cu o expresie acuzatoare, greutatea literaturii de-aici, ei bine, apasă teribil asupra unei case, doamnă Touchet. Teribil.”

Zadie Smith își face intrarea spectaculoasă în romanul istoric, publicând Impostorul, ducându-ne direct în Anglia victoriană. Inspirată de un proces real din secolul al XIX-lea, cartea reconstituie cu forță și ironie atmosfera epocii: tribunale aglomerate, scandaluri publice, lupte pentru adevăr și reputație.

Dincolo de povestea juridică, Zadie Smith explorează teme atemporale de impact: identitatea, statutul social, setea de recunoaștere și fragilitatea adevărului într-o lume plină de aparențe.

Scriitura are o eleganță clasică, dar și verva contemporană care o face accesibilă și captivantă pentru cititorii de azi.

Impostorul e un roman care reînvie atmosfera lui Dickens și Balzac, dar cu ochiul ironic și lucid al unei autoare moderne. Este alegerea ideală pentru cei care iubesc romanele clasice, dar caută o poveste nouă, inteligentă și surprinzătoare.

Încredere, de Hernan Diaz

„Treaba mea e să am dreptate. Întotdeauna. Dacă greșesc vreodată, trebuie să mă folosesc de toate mijloacele și resursele ca să modific și să aliniez realitatea potrivit cu greșeala, pentru a înceta să mai fie o greșeală.”

Distins cu Premiul Pulitzer pentru ficțiune, Încredere este un roman despre bani, putere și adevăr, dar spus într-un mod care amintește de construcțiile elaborate ale clasicilor. Cartea pornește de la un mister: povestea unuia dintre cei mai bogați oameni ai Americii și a soției sale, poveste care ajunge să fie rescrisă și reinterpretată prin mai multe voci.

Ce face Hernan Diaz fascinant este felul în care arată că istoria și realitatea pot fi modelate, iar ceea ce rămâne nu este neapărat adevărul, ci narațiunea cea mai puternică. Prin structura sa ingenioasă, Încredere devine atât un puzzle intelectual, cât și o frescă a Americii de început de secol XX, cu ambiții, secrete și obsesii.

Dacă îți plac romanele clasice pentru atenția lor la personaje și pentru modul în care surprind tensiunile sociale, lucrarea îți va aminti de Balzac sau de marii romancieri americani, dar cu o viziune modernă, subtil ironică. Este o carte despre ce înseamnă să deții nu doar averi, ci și controlul asupra poveștilor care definesc lumea.

Sticletele, de Donna Tartt

„Cum era posibil să-ți fie dor de cineva așa cum îmi era mie dor de mama? Tânjeam atâta după ea, încât aș fi vrut să mor: o nevoie fizică, materială, ca de aer sub apă.”

Sticletele este unul dintre acele romane care se citesc cu sufletul la gură și totuși se simt ca o mare frescă literară, așa cum doar clasicii reușesc să creeze.

Povestea începe abrupt, cu o vizită la Metropolitan Museum of Art, unde mama lui Theodor Decker dorește să-i arate fiului un tablou de mici dimensiuni, „Sticletele”, semnat de pictorul olandez Carel Fabritius. O dimineață obișnuită la muzeu se transformă într-o tragedie: o explozie neașteptată zguduie totul, iar pierderea mamei devine momentul care îi marchează pentru totdeauna destinul lui Theo.

Romanul se desfășoară de-a lungul mai multor ani și pe mai multe continente, în care Theo crește purtând în el durerea pierderii mamei sale, dar și taina tabloului ce îi schimbă viața. Este o poveste despre artă, vină, iubire și supraviețuire, despre modul în care frumusețea poate salva sau distruge.

Scriitura Donnei Tartt amintește de Balzac și Dostoievski prin amploare și intensitate, dar și de Dickens prin modul în care dă viață unei galerii de personaje memorabile. Sticletele e genul de carte care rămâne cu tine mult timp după ce ai citit ultima pagină, o combinație de thriller psihologic și roman clasic modern.

Tetralogia napolitană, de Elena Ferrante

„Să te instalezi în teritorii bine organizate unde, într‑adevăr, totul era posibil. Eu mă cărasem, de fapt. Dar numai ca să descopăr, în deceniile următoare, că mă înșelasem, că era vorba de un lanț cu inele tot mai mari: cartierul amintea de oraș, orașul de Italia, Italia de Europa, Europa de întreaga planetă. Și astăzi mai cred așa: nu cartierul e cel bolnav, nici Napoli, ci globul terestru, universul nostru sau toate universurile. Și abilitatea constă în a te ascunde și în a‑ți tăinui starea reală a lucrurilor.” (fragment din Tetralogia Napolitană, vol. 3, Cei care pleacă si cei ce rămân)

Cele patru romane ale Elenei Ferrante (Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân, Povestea fetiței pierdute) alcătuiesc împreună o frescă literară impresionantă, care a cucerit milioane de cititori în întreaga lume. În centrul ei se află prietenia intensă și complicată dintre Lila (Rafaella Cerullo) și Elena (Lenuccia Greco), două fete care cresc într-un cartier modest din Napoli, dar care aleg drumuri de viață foarte diferite.

Autoarea surprinde cu o forță aproape clasică frământările copilăriei, zbuciumul adolescenței, presiunile familiei și ale comunității, dar și schimbările sociale și politice prin care trece Italia postbelică. Personajele sunt descrise cu o sinceritate brutală, cu emoții contradictorii și cu acel realism profund care ne amintește de Balzac sau Tolstoi.

Tetralogia napolitană nu este doar o poveste despre două prietene, ci și un roman al formării, al societății și al istoriei, scris într-un limbaj simplu, dar puternic. Este genul de literatură care îți dă impresia că trăiești alături de personaje, că le auzi vocile și că le simți luptele interioare.

Pentru cei care iubesc romanele clasice, tetralogia realizată de Elena Ferrante este o alegere extraordinară: are intensitatea emoțională a clasicilor, dar și o privire modernă asupra identității și a locului pe care fiecare îl caută în lume.

Clasicul, redescoperit în romane noi

Fie că alegi să te lași purtat de melancolia lui Murakami, să descoperi satira victoriană a lui Zadie Smith, labirintul financiar din romanul lui Hernan Diaz, intensitatea clasică a Donnei Tartt sau saga napolitană a Elenei Ferrante, fiecare dintre aceste cărți aduce în prezent forța și profunzimea marilor romane clasice.

Literatura de azi nu se rupe de tradiție, ci o continuă în forme noi, accesibile și surprinzătoare.

Dacă iubești clasicii, vei găsi în aceste titluri ecoul lor, dar și voci moderne care dau sens timpurilor noastre.

Toate aceste cărți, și multe altele, sunt disponibile pe Târgul Cărții, locul unde pasiunea pentru literatură clasică și contemporană se întâlnesc. Alege una dintre ele și lasă-te prins într-o poveste care să-ți rămână mult timp în inimă.