„Dor
Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Și vreau să treacă
Liniștea mea.”
(din volumul Lupta cu inerția)
Nicolae Labiș a intrat în literatura română ca o voce distinctă, puternică și greu de ignorat.
Născut la 2 decembrie 1935, în Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, a murit la doar 21 de ani, pe 22 decembrie 1956, la București, în urma unui grav accident de tramvai. Criticul literar Eugen Simion l-a definit sugestiv drept „buzduganul unei generații”, o formulare care surprinde perfect forța cu care poezia sa a anunțat o schimbare de sensibilitate. Scrisul lui Nicolae Labiș trădează dialogul constant cu marii poeți români: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Ion Barbu, fără a-i copia, ci reinterpretându-i într-un limbaj personal, direct și tensionat.
După accidentul suferit în decembrie 1956, a fost internat la Spitalul de Urgență, unde, în ciuda intervențiilor medicale și a sprijinului moral venit din partea scriitorilor apropiați, starea sa s-a degradat ireversibil. Trupul neînsuflețit a fost depus la Casa Scriitorilor, iar înmormântarea a avut loc la Cimitirul Bellu.
La 69 de ani de la dispariția lui Nicolae Labiș, nu te întorci la opera lui din nostalgie, ci dintr-o nevoie reală de claritate.
Labiș nu e un poet comod și nici unul care să se lase citit superficial. Poemele lui te obligă să fii atent, să înțelegi contextul și să accepți faptul că literatura română a pierdut enorm prin moartea lui prematură.
Când îl citești astăzi, îți dai seama rapid că Nicolae Labiș nu a fost doar un „tânăr talentat și pasionat de poezie”. A fost un autor cu o direcție clară, cu o conștiință literară formată și cu o luciditate rară pentru vârsta sa. Poezia lui nu se ascunde în simboluri greu de descifrat și nu cade în ornament inutil. Temele sunt directe: viața, moartea, responsabilitatea, natura, conflictul interior.
Dacă vrei să-l citești fără să investești sume mari, Târgul Cărții este unul dintre cele mai bune locuri de unde poți începe. Aici îți poți comanda volume de literatură română la prețuri accesibile, inclusiv ediții mai vechi sau colecții cunoscute din care fac parte și cărțile lui Nicolae Labiș. Pentru cititorii care preferă edițiile tipărite, bine păstrate, anticariatul online Târgul Cărții rămâne o opțiune practică și constant actualizată. Iată câteva recomandări:
Primele iubiri (1962)
Acest volum apărut adună poezii care surprind emoția descoperirii sentimentelor, fără idealizare excesivă. Nu vei găsi un „romantism dulceag”, ci o sinceritate uneori incomodă. Labiș a scris despre iubire ca experiență formativă, legată de maturizare și pierdere. Este un volum potrivit dacă vrei să vezi latura vulnerabilă a poetului.
Poezii (1985)
Ediția din 1985 oferă o selecție amplă și coerentă din creația poetică a lui Labiș. Volumul este util pentru cititorii care vor o imagine de ansamblu, fără a căuta ediții fragmentare. Versurile sunt bine contextualizate și permit urmărirea evoluției stilistice.
Versuri (1964)
Această carte este una dintre cele mai cunoscute apariții editoriale dedicate lui Nicolae Labiș. Include poezii reprezentative și este adesea recomandată în mediul academic. Volumul de versuri îți oferă acces direct la temele centrale ale operei sale: natura, confruntarea cu sinele, ideea de responsabilitate morală.
Pagini alese – Editura REGIS
Volumul reunește texte atent selectate, fiind gândit pentru cititorii care vor o introducere clară și echilibrată. Nu este o ediție exhaustivă, dar îți oferă suficiente repere pentru a înțelege specificul scriiturii lui Labiș.
Vârsta de bronz (1971)
Un titlu esențial pentru înțelegerea maturizării poetice. Poeziile din acest volum sunt mai „grave” ca lirism, mai tensionate, marcate de conștiința limitei și de reflecții asupra destinului. În această ediție regăsești texte care se referă atât la tinerețea critică și activă a unei generații, cât și la reflecții asupra rolului personal și colectiv în lume. Unul dintre poemele cele mai cunoscute din volum este chiar titlul care dă numele cărții: Vârsta de bronz, unde poetul vorbește despre maturizare, frământare și propria identitate.
Puiul de cerb (2008)
Publicată de Editura Universității din Suceava, această ediție este centrată pe una dintre cele mai cunoscute poezii ale lui Labiș. Volumul are valoare simbolică și educativă, fiind frecvent utilizat în mediul școlar. Este o bună alegere dacă vrei un contact rapid cu una dintre piesele-cheie ale operei sale. În carte, apar imagini simbolice despre nevinovăție, natură și fragilitate. Nicolae Labiș a scris despre legătura dintre om și natură, despre responsabilitate și grija față de cel lipsit de apărare.
Albatrosul ucis (1966)
Albatrosul este o pasăre marină de mari dimensiuni, cunoscută pentru anvergura remarcabilă a aripilor sale, care îl plasează printre cele mai mari păsări capabile de zbor. Publicat ca ediție de sine stătătoare în 1966, acest volum reunește poezii marcante ale lui Nicolae Labiș și include printre altele poemul cu același titlu. Titlul principal, Albatrosul ucis, este un poem care descrie, prin imaginea păsării lovite, o dramă a excelenței zdrobite, o metaforă lirică a condiției poetului și a talentului nenorocit de forțe externe.
Lupta cu inerția (1958)
Acesta este un volum postum apărut în 1958 la scurt timp după moartea autorului, pe baza manuscriselor și selecțiilor făcute de colaboratori și editori. Colecția pune în prim-plan poeme în care Nicolae Labiș își reformulează vocația lirică după debutul din 1956, într-un mod mai introspectiv și mai personal. Versurile au o tonalitate confesivă, cu reflecții despre sine, dorință, memorie, îndoială și condiția umană.
Moartea căprioarei – Colecția Biblioteca pentru toți (2009)
Volumul abordează relația om–natură și condiția efemeră a vieții, fără dramatism, dar cu o claritate și o luciditate aparte care i-au adus loc în canonul poeziei române. Ediția din 2009 te introduce direct în universul liric al acestui poem, cu note și contextualizări utile pentru cititori de toate vârstele. Fiind una dintre cele mai populare structuri de poezie în școală sau antologii, acest volum se recomandă adesea ca introducere în opera lui Labiș.
Descrierea chipurilor (1982)
Apărut în 1982 la Editura Junimea, acest volum adună poezii sau texte mai puțin cunoscute, punând accent pe observația socială, memorie și percepția individului. Titlul sugerează o focalizare asupra chipurilor ca expresii, experiențe, biografii și istorii ale oamenilor. Poeziile incluse explorează stări interioare, imagini sociale, scene de viață și portrete ale personajelor, mai degrabă decât teme abstracte. Volumul reprezintă o selecție curată a unor poezii reprezentative pentru sensibilitatea autorului înspre natura oamenilor și a umanității.
Dincolo de fruntariile poeziei (2011)
Această colecție este una dintre puținele care adună texte inedite sau mai puțin publicate ale lui Labiș, incluzând fragmente de proză și chiar piese cu tentă dramatică. Poemele și textele adunate în această culegere demonstrează că scriitorul avea un potențial creativ care nu se limita la versuri scurte, ci putea cuprinde și forme narative sau dramatice. Este publicat cu mulți ani după moartea sa, pe baza unor manuscrise sau documente inedite descoperite și reunite de cercetători.
Așadar, la 69 de ani de la moartea lui Nicolae Labiș, nu ne putem rezuma la un poet tânăr, ci la un autor complet, stins mult prea devreme. Cărțile sale nu cer admirație oarbă, ci lectură atentă și onestă. Dacă vrei să-l descoperi sau să-l recitești, Târgul Cărții îți oferă acces la volumele sale, în ediții variate, cu discount, livrare sigură și rapidă.
Opera lui Nicolae Labiș rămâne un spațiu liric în care te poți întoarce fără grabă, cu întrebări diferite, găsind de fiecare dată răspunsuri și nuanțe noi.

Despre Georgiana Bujor
Georgiana Bujor trăiește prin cuvinte. Scriitoare și specialist în marketing, a publicat două volume de poezie și a creat spații de întâlnire prin workshopuri de scriere creativă. Pentru ea, lectura nu este doar pasiune, ci și o formă de a înțelege lumea și de a-i da sens, iar fiecare proiect pe care îl construiește are în centru puterea poveștilor de a aduce oamenii împreună.