Ce citește generația Z și de ce?

Dacă ne uităm cu atenție la rafturile din librării – fie ele reale sau digitale – se vede o schimbare clară. Cărți care altădată ajungeau în topuri lent, susținute de cronici și campanii clasice, pot deveni bestseller peste noapte după un clip de 20 de secunde: filmat pe pat, cu lumina caldă a unei lămpi, însoțit de o reacție sinceră – „am plâns la final”.

Generația Z citește. Dar o face altfel. Descoperă cărțile pe alte canale, le alege după alte criterii și, mai ales, citește în comunitate. O comunitate fluidă, construită din hashtag-uri, duete și comentarii care se adună rapid, uneori exploziv.

Dincolo de etichete și sloganuri, ce se întâmplă concret cu obiceiurile lor de lectură? Ce genuri preferă, de ce rămâne importantă cartea tipărită într-o lume digitală, cum le influențează gusturile BookTok și Bookstagram și cum se vede tot acest fenomen în România? Hai să le luăm pe rând.

Cum citesc: print, ecran și comunitate

Un prim paradox: deși mare parte din viața lor se desfășoară pe ecran, cărțile pentru tineri și young adult sunt tot mai căutate. Vânzările au crescut față de perioada de dinainte de pandemie, semn că lectura nu e un moft trecător, ci un obicei care se stabilizează.

„Dar nu stau tinerii toată ziua pe telefon?” Ba da – și tocmai de aceea telefonul a devenit principalul loc de descoperire. Decizia de cumpărare se ia online, însă cititul propriu-zis se împarte: print pentru plăcerea obiectului, pentru sublinieri și raft, digital pentru viteză și acces imediat.

Mulți din Gen Z se întorc și către obiecte tactile: viniluri, fotografii tipărite, jurnale pe hârtie. Cartea tipărită funcționează ca o ancoră într-un flux digital continuu – ceva stabil, personal, de ținut în mână.

Centrul acestei descoperiri rămâne TikTok. În 2025, #BookTok adună sute de miliarde de vizualizări, iar milioane de clipuri transformă recomandarea „de la o prietenă” într-un efect de rețea global. Cititul nu mai e solitar: e discutat, filmat, redistribuit.

Ce citește Gen Z: emoție, evadare și reprezentare

Schimbarea cea mai vizibilă apare în amestecul de genuri. Combinația dintre romantism și fantezie – cunoscută ca romantasy – a devenit un fenomen uriaș.

În paralel, dark romance ocupă un loc important. Relații tensionate, personaje imperfecte, teme dificile, uneori inconfortabile – genul acesta de povești atrage tocmai pentru că explorează limitele emoționale și psihologice. Gen Z nu fuge de intensitate; din contră, o caută. Important este ca povestea să fie asumată și să genereze conversație.

Tot BookTok a readus în prim-plan și „backlist-ul”: cărți apărute acum câțiva ani revin în topuri după ce cineva filmează o reacție autentică. O recomandare sinceră poate resuscita un titlu mai eficient decât orice campanie.

Dincolo de ficțiune, Gen Z alternează lecturile de confort – romance, romantasy, cozy mystery – cu cărți care abordează teme identitare: LGBTQ+, neurodiversitate, sănătate mentală. Se adaugă nonficțiunea narativă, eseurile personale și formatele vizuale precum romanele grafice și manga, care oferă o experiență mai rapidă și mai accesibilă..

De ce citește Gen Z: emoția ca filtru

Dacă generațiile anterioare își construiau listele de lectură din recenzii, topuri sau cluburi „offline”, Gen Z funcționează prin emoție împărtășită. Videourile surprind reacții brute – lacrimi, râs, șoc – iar algoritmul le amplifică.

Într-o economie a atenției, cartea care provoacă o emoție clară are șanse reale să circule. Nu pentru că e „virală”, ci pentru că e recognoscibilă la nivel afectiv.

Asta nu înseamnă superficialitate. Pentru mulți tineri, lectura e un spațiu sigur în care își procesează anxietățile, întrebările despre identitate, corp sau viitor. O carte care „te face să simți” oferă limbaj pentru lucruri greu de formulat. Reacțiile filmate sunt doar partea vizibilă; procesul real se întâmplă în intimitatea lecturii.

BookTok și Bookstagram: două moduri de a iubi cărțile

BookTok e rapid, emoțional, contagios. Bookstagram e mai lent, estetic, atent curatoriat. Împreună, creează un traseu complet: descoperire prin clipuri virale, validare prin postări și recenzii, apartenență prin comentarii, mesaje și cluburi de carte online.

Bookstagram a devenit o comunitate cu reguli proprii: copertă, lumină, margini colorate, „shelfie”. Estetica nu e superficială – e un limbaj vizual care spune ceva despre identitatea cititorului.

Efectele se văd și offline. Librăriile raportează trafic crescut, iar colțurile „Seen on BookTok” sau ,,BookTok Corner” nu sunt doar marketing, ci puncte reale de întâlnire între online și raft.

Ce e diferit față de generațiile anterioare

Nu e vorba doar despre „ce” se citește, ci și despre „cum” se formează gusturile. În locul autorităților unice – criticul, profesorul sau ziarul de duminică – Gen Z are o micro-autoritate distribuită: sute de creatori care oferă „puncte de intrare” personalizate pentru fiecare cititor. În plus, linia dintre fan și promotor e subțire: un tânăr de 17 ani poate, aproape fără să-și dea seama, să declanșeze o campanie națională pentru un titlu.

Combinat cu disponibilitatea de a trece fluid între formate – audiobook pe drum spre școală, e-book seara, hardcover „de colecție” acasă – rezultă o cultură de lectură multiplă și agilă. Această flexibilitate explică de ce anumite nișe explodează: ele sunt descoperite, testate și apoi adoptate rapid de comunitate într-un ciclu scurt.

Unghiul românesc

În România, tabloul e mixt. La nivel general, cititul rămâne modest, dar în rândul tinerilor apar comunități extrem de active: conturi de carte, cluburi, evenimente în librării, lansări cu public tânăr.

Librăriile online raportează creșteri în romance, thriller, dezvoltare personală și, mai ales, traduceri populare pe BookTok. Edițiile speciale, manga și romanele grafice sunt colecționate și expuse ca obiecte de identitate. Cartea devine, în același timp, conținut și posesie.

Un viitor foarte social (și foarte al lor)

Generația Z e rapidă, multitasking, conectată. Dar tocmai în această viteză, cartea a găsit un loc stabil: ca obiect personal, ca instrument de conversație, ca formă discretă de terapie. Poate lecția cea mai importantă e asta: lectura nu mai e un act solitar și sacru, ci o conversație continuă. Citești, simți, recomanzi.

Nu trebuie să dansăm în fața camerei ca să participăm. E suficient să recunoaștem că acolo, în dreptunghiul mic al ecranului, se întâmplă ceva real: dorința de a simți împreună. Iar cărțile, în ciuda tuturor apocalipselor digitale anunțate, încă știu cel mai bine cum să facă asta.