Din locuinta in care s-a nascut, mobilata cu piese antice, cu covoare de Buhara, cu portrete de familie ce inspira parfumul inceputului de secol XX, Rodica Ojog-Brasoveanu a rememorat declinul burgheziei in care s-a nascut, propriile aripi taiate de regimul comunist pe cand avea doar saptesprezece ani, cenzura si ordinele permanente sub care a scris timp de decenii.
Rodica Ojog-Brasoveanu a trait toata viata in casa parinteasca, fost birou de avocatura al tatalui din zona Tribunalului Mare, pe cheiul Dambovitei. A copilarit in cartierul boieresc linistit, alaturi de liber-profesionisti, agenti imobiliari, membri ai ambasadei, medici, avocati si juristi. A deplans ’la belle epoque’, a regretat Capsa, Monte Carlo, Vania Sevcenco, Mon Jardin cu vedeta Gica Petrescu, Continental si cantul lui Grigoras Dinicu. A simtit ca anii celui de-al doilea Imperiu erau epoca in care ar fi trebuit sa se nasca, sa se exprime, sa creeze.
Dar a reusit si sub politica rosie ’castratoare’ a artei, a intelectului, a Literei. Si a salvat timpul aristocratiei in cartile sale, Micul Paris fiind o scena frecventa in opera sa.
Parcursul vietii, al artei si carierei sale a fost marcat de amestecul, de supravegherea si opresiunea comunista.
Originea sa distina, din familia avocatului Ojog, studiile inalte urmate au fost ’echilibrate’ prin pedeapsa ’reeducarii’ impuse de noua societate egalitarista, a ’muncii de jos’, necalificate. La instaurarea regimului comunist, tatal sau a fost eliminat subit din viata avocateasca ca ’antidemocrat si fost deputat liberal’. Au urmat arestarile lui Victor Ojog, perchezitii, saracia lucie.
Pe cand studia Dreptul la Universitatea din Bucuresti in 1956, scriitoarea a fost exmatriculata din facultatea pe care o urma insa si exmatriculata din toate facultatile din tara din motive politice privitoare la evenimentele revoltei populare din Ungaria. A urmat arestul, viitorul ucis, fara perspectiva studiilor superioare. O viata de buna sotie si gospodina ar fi asteptat-o daca nu ar fi insistat sa redobandeasca dreptul la scolarizare. Insa conditia a fost de a executa un an de munca necalificata la ’Galenica’, fabrica de medicamente, pentru a se supune viziunii autoritatilor de ’a-si baga mintile in cap’. A fost fruntasa in productie, a desfasurat activitati obstesti la echipa de dansuri, la brigada, la cor, la gimnastica. Si dupa un an de munca de jos a convins regimul sa ii acorde o noua sansa. Dreptul la Iasi a fost calea sa, a reinceput viata. Turnura vietii sale, dinspre avocatura catre literatura o aduce din nou pe Rodica Ojog-Brasoveanu in fata autoritatilor, in iadul ce impunea literatura despre Romania cea fara de criminali, infractori, gestionari necinstitit, mita. Anti-eroii intodeauna proveneau din imperialism, din tinuturi de peste mari si oceane. Presiunea cenzurii aspre a romanului politist a impins-o catre povesti istorice, stiintifico-fantastice, scenarii si povestiri. Insa intotdeauna s-a reintors la marea sa iubire policierul, la eroii ce au consacrat-o, la arta valoroasa, in limitele permise. Rodica Ojog-Brasoveanu s-a conformat, personajele si actiunile cartilor sale au respectat ’indicatiile’ conducerii dar si in aceste conditii, opera Rodicai Ojog-Brasoveanu a fost remarcabila, s-a bucurat de succes deosebit in vremurile comuniste , au fost evadarea din austerul epocii opresive.
In ciuda asprei politici, cartea semnata de Rodica Ojog-Brasoveanu a inghetat asfintitul unei povesti frumoase, starea si spiritul zilelor de vara racoroase, dulceturilor de trandafir, coniacului fin, discutiilor despre idei nobile. Iar astazi aceste scrieri sunt inca forma de evadare din anost, din cotidian, din rutina alaturi de protagonistii inteligenti, captivanti, amuzanti ai stralucitei doamne a romanului politist romanesc, Rodica Ojog-Brasoveanu.
Nu se adaugă comentarii.