Autori români uitați. Descoperă-le poveștile

Unii dintre autorii români, deși importanți la vremea lor sau cu contribuții literare unice, au dispărut cu timpul din preferințele cititorilor. Mulți autori români, în special cei care au scris la începutul și mijlocul secolului al XX-lea, este posibil să nu fi fost traduși în limbi larg răspândite, cum ar fi engleza, ceea ce le limitează acoperirea globală.

Ca în orice peisaj literar, tendințele și gusturile se schimbă în timp. Autorii care au fost populari în epoca lor pot dispărea, pe măsură ce apar noi stiluri.

Printre exemplele notabile se numără scriitoare precum Hermiona Asachi (soția celebrului istoric și autor Edgar Quinet), Martha Bibescu și Anna de Noailles, care au contribuit semnificativ în ceea ce privește cultura și lumea literară, dar sunt mai puțin cunoscute astăzi. Contribuțiile lor au fost adesea trecute cu vederea, în pofida perspectivelor unice și impactului literar.

Spre exemplu, Martha Bibescu a jucat un rol important în cultura francofonă românească. Aristocrata româncă a avut o carieră literară de succes, scriind atât non-ficțiune, cât și romane în prima jumătate a secolului al XX-lea.

Aceste scriitoare nu reprezintă exemple singulare în ceea ce privește autori români care au jucat un rol vital în literatura română, dar sunt mai puțin puși în discuție astăzi.

Martha Bibescu – Prințesa care și-a asumat cu demnitate destinul

Cunoscută pentru personalitatea sa fermecătoare, inteligență și frumusețe, Martha Bibescu și-a împărtășit cu mândrie dubla identitate culturală: franceză și română. În prima parte a vieții sale, Prințesa Bibescu (sau Princesse Bibesco) a fost admirată pentru bogăția și grația sa, precum și pentru relațiile cu ultimii regi ai Europei, dar și cu un număr impresionant de șefi de stat.

În a doua parte a vieții, o perioadă marcată de greutăți și pierderea unei averi uriașe, Martha Bibescu a călătorit, a scris și a experimentat personal evenimentele tensionate din istoria europeană. Și-a asumat cu demnitate destinul, a depășit pierderile personale și a prețuit singura pasiune din viața sa: scrisul. A fost, de asemenea, laureată a Academiei Franceze și membră a Academiei Regale Belgiene de Limbă și Literatură Franceză.

Printre creațiile literare ale Prințesei Bibescu se numără și „Catherine-Paris” – o carte impregnată de nostalgia unei societăți care avea să dispară. Destinul Catherinei, o tânără prințesă româncă crescută la Paris, poloneză prin căsătorie și europeană prin dragoste, este trasat pe un ton vioi, rapid, uneori crud. Pe scurt, cartea aparține marii tradiții pe care Martha Bibescu o purta în sânge.

Anna de Noailles – destin pierdut prin uitare

Și în ceea ce o privește pe această autoare putem vorbi despre destin extraordinar pierdut uneori prin hățișurile uitări. Printre altele a fost prima femeie admisă ca membru de onoare al Academiei Române.

Anna de Noailles (sau Anna Brâncoveanu de Noailles) a fost o scriitoare și poetă franceză de origine română, cunoscută pentru salonul său literar și contribuțiile aduse literaturii franceze. A fost o figură proeminentă în societatea pariziană și o poetă celebră la începutul secolului al XX-lea. Deși a scris în franceză și a adoptat Franța ca patrie, era de origine română, tatăl ei fiind prințul Grégoire Bibesco-Bassarab.

Operele sale notabile includ mai multe volume de poezie (precum „Le Coeur innombrable” – 1901, Premiul „Archon-Despërouses” al Academiei Franceze), precum și romane, și alte lucrări în proză.

Salonul literar al Annei a atras mulți scriitori celebri ai timpului său, iar opera sa a fost admirată de figuri proeminente precum Marcel Proust. Volumul „Cartea vieții mele. Marcel Proust – Scrisori către Anna Brancoveanu de Noailles” relevă nu numai o lume fascinantă, din care au rămas doar prețioasele amintiri, dar și o relație de admirație reciprocă și conexiune intelectuală.

Zilot Românul, mai mult decât numele unei străzi

Dacă ai văzut cumva prin București, spre exemplu, o stradă cu numele Zilot Românul și te întrebi cine ar putea fi omul cu nume parcă de haiduc, află că e vorba despre o personalitate literară aparte, considerată adeseori miseterioasă.

Zilot Românul (pseudonimul lui Ștefan Ioan Fănuță; n.1787- m.1853) a fost istoric, jurist, poet și cronicar și a contribuit la dezvoltarea limbii literare române.

A scris istorii în versuri și în proză ale Țării Românești din timpul lui Constantin Hangerli (1796) până după răscoala lui Tudor Vladimirescu din 1821.

Constantin Negruzzi, „trecător” pe lângă Hamlet

Negruzzi (1808-1868) a contribuit la dezvoltarea prozei românești. A fost un scriitor român cu multiple fațete, cunoscut ca poet, romancier, traducător, dramaturg și politician.

Este considerat unul dintre primii mari prozatori români moderni, recunoscut în special pentru nuvela sa istorică Alexandru Lăpușneanul, despre care reputatul critic literar George Călinescu nota că „ar fi devenit o operă celebră precum Hamlet, dacă literatura românească ar fi avut prestigiul unei limbi universale”.

Negruzzi a scris, de asemenea, memorii, fragmente istorice și piese de teatru și a tradus opere în franceză. Deși poate părea de necrezut, și un autor de talia lui Negruzzi este adeseori pândit de negura uitării.  

Alexandru Odobescu și a sa „Pseudo-Kynegetikos„

Scriitor, arheolog și istoric, Odobescu (1834-1895) e o personalitate a literaturii române care nu ar trebui ignorată. Printre scrierile sale notabile se numără „Pseudo-kynegeticos” (un tratat despre vânătoare), romanul istoric „Mihnea-Vodă cel Rău”, precum și inegalabila creație „Doamna Chiajna”. De asemenea, a publicat diverse articole, povestiri și basme populare.

Printre altele, „Pseudo-Kynegetikos” reprezintă o lucrare importantă despre vânătoare și natură, care merită citită și în zilele noastre, chiar măcar și pentru faptul că în ochii prezentului poate părea extravagantă… 

Iulia Hașdeu – talent lingvistic și abilități literare

O personalitate marcantă a literaturii române, și ea uitată pe nedrept uneori, este Iulia Hasșdeu (1869-1888). O tânără intelectuală, scriitoare și poetă româncă, cunoscută pentru talentul său precoce și moartea timpurie. A fost fiica renumitului savant Bogdan Petriceicu Hasdeu și a fost prima femeie din România care a studiat la Sorbona.

Iulia a demonstrat abilități intelectuale excepționale încă de la o vârstă fragedă, scriind poezie și proză atât în ​​limba română, cât și în limba franceză. De asemenea, a studiat muzica (pian și canto) și pictura. La vârsta de 16 ani a devenit prima femeie din România admisă la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris, urmând studii de literatură și filosofie. Fie că vorbim despre volumul „Prințesa fluture”, ori despre cartea „Destăinuiri”, Iulia a scris poezie și proză în limba română și franceză, demonstrându-și talentul lingvistic și abilitățile literare.

S-a stins din viață la vârsta de 19 ani, din cauza tuberculozei. A fost o pierdere devastatoare pentru familia sa și o pierdere semnificativă pentru cultura românească. Bogdan Petriceicu Hasdeu a construit Castelul Iulia Hasdeu în memoria ei, o structură unică, ce încorporează elemente de spiritism. Castelul este acum muzeu memorial și expune obiecte personale și documente legate de familia Hasdeu.