Saga Amurg semnata de Stephenie Meyer si trilogia Jocurile Foamei imaginata de Suzanne Collins au atins acelasi nivel de succes in plan international ca Harry Potter al lui J.K. Rowling, ca Cronicile din Narnia semnate de C.S. Lew, ca Stapanul Inelelor lui Tolkien.
Saga Amurg s-a vandut in 42 de milioane de copii prin titlurile Amurg, Luna Noua, Eclipsa, Zori de Zi iar cititorii trilogiei Jocurile Foamei au cumparat 26 de milioane de copii ale cartilor Jocurile Foamei, Sfidarea si Revolta. Totusi, nu cifrele masoara succesul cartilor ci povestea centrala, personajul care este forta motorie a acestor doua fenomene distincte.
Esenta lucrarilor Amurg si Jocurile Foamei surprinde un factor comun, probabil ratiunea pentru faima instantanee, pentru cultul pentru aceste creatii literare, pentru isteriile fanilor inveterati. In ecuatia succesului sunt cele doua scrieri din categoria ‚young adult’, predominant narate de protagoniste si cele doua tinere ce se gasesc in triunghiuri amoroase, ce se gasesc in mijlocul schimbarii unei vieti marcate de elemente supranaturale, eroine ce poseda combinatii similare de trasaturi dar si diferente incredibile.
Amurg se desfasoara intr-un cadru modern impletit cu fantastic in timp ce Jocurile Foamei au loc intr-un cadru apocaliptic in care contextul istoriei reprezinta elementul fantastic. Una dintre cele mai mari frustrari cauzate de Saga Twilight este forta sau mai degraba lipsa acesteia din structura organica a personajului feminin; Jocurile Foamei pare sa aduca in centrul actiunii o eroina opusa.
Bella din Amurg este adolescenta tipica ce este fortata sa se maturizeze inainte de vreme; chiar retrasa si vulnerabila, Bella reuseste sa devina un personaj cu care tinerele cititoare se identifica. Neajunsul ei este inabilitatea de a lua decizii pentru sine ori dand celorlalti dreptul de a-i ignora vocea sau opinia in problematici ce privesc bunastarea ei. Este complet dependenta de barbatii din viata ei amoroasa. Calitatea Bellei se gaseste in loialitate si dragostea pe care le ofera. Dezvoltarea sa ca personaj este deplina doar dupa transformarea in creatura supranaturala, fenomen ce face ca Bella din primele trei carti sa para o caricatura pe alocuri.
Katniss, figura centrala a Jocurilor Foamei este capul familiei sale, cea care castiga cu greu painea de zi cu zi intr-o societate prohibitiva, traumatica, prin abilitatile sale exceptionale de vanator. Katniss este unica si nu iarta razboiul iar punctele forte si slabiciunile sale isi au originea in pozitia pe care o ocupa – de vanator dar si de prada. Buna cunoscatoare a firii umane, este capabila sa descifreze motive si ganduri din simple actiuni ale celor ce o inconjoara. Slabiciunea ei poate fi gandirea paranoica, convingerea ca oricine poate fi inamic, ca dragostea este o pura strategie.
Dar intre Bella si Katniss exista un liant – copilaria lipsita de o figura paterna. Bella il intalneste pe Charlie mai tarziu in viata iar Katniss si-a pierdut tatal pe cand era foarte mica. Insa nici prezenta materna nu este una puternica in viata celor doua. In plus, ambele protagoniste sunt prinse in triunghiuri amoroase, intre doi parteneri dintre care sunt fortate sa aleaga.
The Hunger Games este un cadru deosebit prin focusul asupra supravieturii, asupra coruptiei umanitatii in timp ce Twilight prezinta beneficii si conflicte intre a dori si a fi vampir, subliniind slabiciunile umanitatii.
Indiferent de preferinte personale, Stephenie Meyer si Suzanne Collins au atras un public covarsitor pe care l-au incantat cu lucrarile lor. Vizibilitatea si publicitatea cartilor, a filmelor le-au adus o popularitate incredibila autoarelor si eroinelor, au creat noi subiecte de discutie. O evaluare si o valoare mai mare atribuita uneia dintre carti reprezinta o dezbatere aprinsa iar aceasta alegere se poate realiza doar de cititori.
Pot fi supuse evaluarii aceste doua universuri sau autenticitatea, stilul, mesajul permit plasarea amandurora in centrul atentiei?
Nu se adaugă comentarii.