Primele carti din viata majoritatii dintre noi sunt cartile cu povesti, basmele clasice definind intr-o masura felul in care intelegem orice poveste citita ulterior. Cenusareasa sau Alba ca Zapada sunt primele personaje litarare din viata celor mici de sute de ani. Insa copiii evului mediu au avut cel mai probabil parte de versiuni semnificativ diferite fata de cei de astazi.
Vazuta din anumite unghiuri, istoria medievala a umanitatii poaste capata nuante idilice, povestile populate de cavaleri si printese, fapte curajoase si onorabile un decor dominat de castele impunatoare si sate linistite pot determina un visator sa isi imagineze, vremuri mai simple, mai relaxate, in care viata cunostea mai putine dificultati si pericole. Privit din aceeasi perspectiva, folclorul nascut in evul mediu ne transpune in regate fermecate, populate de creaturi supranaturale si personaje exceptionale prin virtutile acestora. In mintile unui numar deja considerbil de generatii basmul copilariei se departeaza de originea sa folclorica fiind definit tonal de stilul folosit in adaptarile sale cinematografice. Pe tot parcursul secolului XX gigantul Walt Disney a reusit sa sterilizeze in perceptia publica un material sursa care revizuit in original prezinta nuante infinit mai intunecate.
Evul mediu real este departe de a putea fi prezentat intr-o maniera idilica, este o perioada deosebit de intunecata din istoria umanitatii. O perioada in care izolarea comunitatilor si starea aproape perpetua de razboi garantau manifestarea cotidiana a unora dintre cele mai intunecate aspecte ale psihicului uman. Crimele torturile si violurile faceau parte din vietile de zi cu zi ale comunitatilor din evul mediu, nefiind greu de inteles de ce in mare parte folclorul medieval ar fi destul de dificil de digerat in prezent fara cenzura si poleiala folosite de povestitori moderni precum cei de la Disney.
Pentru ca basmele reprezinta pragul de intrare in literatura pentru cei mici, suntem nevoiti sa ne intrebam ce versiune este preferabil sa prezentam copiilor: versiunea originala care probabil ii va ingrozi si traumatiza prin intamplari si descrieri horror, sau versiunea poleita care desi ii va incanta poate contribui la construirea unui univers de asteptari complet nerealista. Tendinta naturala pe care oricine o are fata de copii, mai ales fata de proprii copii, este de a-i proteja si de a reduce pe cat posibil orice ar putea sa le dauneaza fizic si psihic. Ne gandim ca au dreptul la o copilarie fericita si la a se bucura de inocenta specifica vastei cat de mult este psoibil. Insa cercetarea psihologica ne arata ca perioada pre-scolara cuprinde cele mai importante etape formative pentru psihicul uman, recomandarile genreale fiind de a evita formarea unui cadru de dezvoltare adapostit de aspectele mai putin placute ale vieti precum moartea, violenta etc.
Cheia este probabil alegerea unei variante de mijloc, basmele fartilor Grimm spre exemplu reprezentand o punte intre povestile folclorice originale si adaptarile moderne. Decapitarile eviscerarile si alte forme violente de abuz asupra oamenilor si in special a copiilor abunda si in opera acestora dar probabil din ratiuni de marketing autorii germani au decis sa compatimentalizeze, curatand cele mai populare basme de elementele macabre. Probabil ca nu e intelept sa expui un prescolar la povestea lui Barba Albastra, criminalul in serie care isi decapita miresele, dar Scufita Rosie si Alba ca Zapada trec in versiuea Grimm prin aventuri realtiv family friendly, cel putin in comapratie cu basmele originale. In versiuni folclorice, Scufita Rosie, nu beneficiaza de ajutorul vanatorului si este lasata la mana lupului care o pune sa manance din propria bunica inainte de a intra la randul ei pe meniu, acelasi vanator, primeste misiunea de a ii aduce reginei organele interne ale Albei ca Zapada pentru a fi folosite tot un scopouri culinare, iar surorile Cenusaresei isi amputeaza degete de la picioare pentru a se putea incalta cu pantoful acesteia.
Indiferent de varianta preferata aceasta evolutie a basmului poate in sine sa ne sugereze volume intregi de observatii cu privire la evolutia educatiei si sa ne ridice intrebari cu privire la nevoia de a proteja publicul tanar de literatura mai explicita.
Nu se adaugă comentarii.