Poe nu e un scriitor comod. Însă e pe deplin provocator. Edgar Allan Poe (1809-1849) a fost autor, editor, poet și critic. Faimos pentru poveștile sale de mister ori horror gotic, este unul dintre primii autori americani ai secolului al XIX-lea care a ajuns mai popular în Europa decât în SUA. Plus faptul că e considerat a fi inventatorul genului ficțiunii polițiste.
Sunt șanse să fiți familiarizați cu cel puțin unele dintre marile „hituri” ale prolificului Edgar Allan Poe: poezii precum Corbul sau Annabel Lee, de exemplu. Sau volume de povestiri precum Cărăbușul de aur. Crimele din Rue Morgue sau Prăbușirea Casei Usher.
De ce ați citi Poe? Un indiciu: printre multe altele, autorul avea metoda proprie de a se inspira pentru proza sa din subiectele prezente în paginile ziarelor, valorificându-le într-un mod aparte.
Merită să ne rupem un pic din timpul prezentului dotat cu ore Insta, pentru a arunca o privire măcar la una dintre scrierile mai puțin cunoscute ale lui Poe, din seria de povestiri științifico-fantastice: Mellonta Tauta. Ca un fapt inedit: prima traducere în limba română a fost realizată de scriitorul și criticul literar Ion Hobana și publicată sub pseudonim.
Nuvela reprezintă un jurnal epistolar al unei femei pe nume Pundita, în timpul unui zbor cu balonul, în anul 2848… În fapt, aceasta e povestirea pe care Poe o va declara singur science fiction.
În scrisorile sale – adresate unei prietene – Pundita compară știința, filosofia și obiceiurile contemporane cu cele de o mie de ani înainte, dar adesea interpretează greșit și înțelege greșit ideile și tradițiile istorice până la absurd. Ilară și înfricoșătoare totodată, nuvela lui Poe provoacă gândirea. Tocmai de aceea Mellonta Tauta e demnă pentru orice raft cu cărți și nu trebuie ratată.
Povestea satirică distopică a lui Poe, Mellonta Tauta (titlul este format din cuvintele grecești μέλλοντα – viitor și ταύτα – aceste lucruri și înseamnă, în traducere literară, „aceste lucruri în perspectivă”; sau, dacă vreți, „Lucrurile viitorului”) a apărut pentru prima dată în Godey’s Lady’s Book în februarie 1849. Poe a murit chiar în acel an, iar cauza reală a morții lui rămâne misterioasă. Printre speculațiile care s-au făcut de-a lungul timpului se numără și o teorie din 1872, potrivit căreia scriitorul ar fi fost victima unei răpiri în scop de fraudă electorală, pentru a fi constrâns să voteze pentru un anumit candidat…
Dar să trecem de la „spectaculosul” morții scriitorului, la câteva repere ale spectaculoasei nuvele. Călătoria Punditei cu balonul poate părea fantastică cititorului, dar „odioasă” călătorului plictisit. Pe măsură ce mintea ei rătăcește de la un subiect la altul, cititorul învață mai multe despre viitor și despre cât de puțin înțeleg cetățenii Terrei despre trecutul și valorile comune. Sună cunoscut?
Dintre „mesajele ascunse” ale scriitorului reiese și cel că a crede că oamenii vor deveni în mod natural mai buni poate fi periculos. Iar dintr-un anumit pasaj iese la iveală tot ceea ce nu am vrea să știm despre oameni: călătorii din balonul în care se află Pundita privesc fără îngrijorare sau empatie cum un bărbat care cade peste bord este lăsat să se înece, pur și simplu pentru că ar fi incomod să încerci să-l salvezi. De ce să te deranjezi?
Poe nu a fost de acord cu ideea perfectibilității umane care a apărut din Iluminism și, astfel, el dezvăluie un contrast puternic între minunile tehnologice ale viitorului din Mellonta Tauta și brutalitatea vieții de zi cu zi a oamenilor. Sună la fel de cunoscut?
Fără instituții care să limiteze puterea și să promoveze individualismul, viitorul pe care ni-l oferă Poe reprezintă un coșmar în care conducătorii prosperă și alte vieți umane nu mai contează. Războaiele și epidemiile de ciumă sunt considerate binefaceri, deoarece dispariția unui număr mare de oameni aduce avantaje maselor de supraviețuitori.
Umorul răutăcios al lui Poe și criticile ascuțite la adresa tuturor lucrurilor, de la politică până la moda zilelor sale, pot face din aceasta o lectură provocatoare – care este în sine o ironie, având în vedere tema. Merită din plin efortul de a o citi, pentru că rămânem cu câteva lucruri serioase și atemporale.
Într-un pasaj deosebit de grăitor, Pundita scrie: „Nu este cu adevărat remarcabil că, înainte de lumina magnifică aruncată asupra filosofiei de către umanitate, lumea era obișnuită să considere războiul și ciuma calamități? Știți că rugăciunile au fost de fapt făcute în templele antice pentru ca aceste rele (!) să nu fie răspândite asupra omenirii? Nu este cu adevărat dificil să înțelegem pe ce principiu de interes au acționat strămoșii noștri? Erau ei atât de orbi încât să nu perceapă că distrugerea …”.
Gata cu „spoilerele”. De ce ați citi Poe? Căutați răspunsul în ceea ce a scris.
Despre Roxana Roseti
Roxana Roseti este jurnalist print și online, și creator de conținut. A realizat ediții de colecție pentru Jurnalul Național, reportaje, interviuri, biografii, recenzii, articole de larg interes pentru Evenimentul Zilei, Revista Cariere, Elita României ș.a. Relatează în continuare, inclusiv pe social media, despre personalități, cultură, artă, și tot ceea ce reprezintă o poveste cu trecut, prezent și viitor.