Cărțile au și ele, precum oamenii, vârste diferite: au tinerețea, maturitatea și bătrânețea lor. Unele trăiesc mii de ani – altele mult mai puțin. Dar fiecare în felul ei este valoroasă.
Multe cărți trec în neființă – se uită, dispar. Multe însă îmbătrânesc: chiar și cărțile pentru copii îmbătrânesc. Însă a îmbătrâni – a ajunge la o vârstă înaintată – nu însemnă a fi lipsită de valoare. Uneori din contra: vârsta îi aduce un plus de valoare. Rezistența în timp e un garant al valorii.
Avem în jurul nostru multe librării în care pot fi găsite nenumărate cărți – aparent o ofertă copleșitoare. Și totuși, deseori, nu găsim unele cărți de care avem nevoie sau pe care ni le dorim. Pentru că multe apariții sunt limitate de dominanta comercială: cerere, ofertă, vandabilitate, profit.
Noi însă vrem o anumită carte din diverse motive. Avem nevoie de o carte ”bătrână” pe care piața ”tânără” nu o mai produce. Și atunci fugim la anticariat să o găsim: și o găsim.
Anticariatul și cu oamenii ei specializați știu să caute prin rețele invizibile, prin biblioteci private mereu în descompunere sau refacere, acea carte unică. Ea, undeva, își așteaptă cititorul.
Uneori vrem o carte pentru nevoi practice: să știm ceva, să studiem ceva – acea carte unică de care ai nevoie se găsește aici. Un singur exemplar te așteaptă pe tine.
Uneori căutăm o carte – poate un roman sau un mic volum de poezie – o carte care nu se mai găsește dar noi ne-am amintit de ea. O dorim. Ea poate fi găsită doar la anticariat. Ne așteaptă.
Uneori căutăm o anume ediție a unei cărți. De ce? Plăceri numai de noi știute. Poate vrem cartea copilăriei cu care am crescut și care nu poate fi înlocuită de nicio altă ediție. E legată de memorie, de nostalgie, de viața noastră. Și ea poate fi găsită: de aceea există anticar și oameni specializați pe aceste căutări. Acești oameni cuplați la o lume invizibilă precum niște magicieni cuplați la toate cărțile lumii: ei știu să facă minuni și să găsească titlurile pe care ni le dorim.
Sunt multe motive pentru care chiar și în secolul XXI – aparent ultra digitalizat – anticariatul este nu doar o realitate, ci e o necesitate importantă, esențială. O necesitate care face minuni pentru că fiecare dintre noi, la un moment, avem nevoie de ”acea carte unică”: aici e locul lor, aici sunt oamenii care știu secretul găsirii lor.
De fiecare dată când trec prin anticariat am un sentiment că am nimerit într-o lume din care nu aș mai pleca niciodată. Dar plec pentru că viața nu ne permite acest lux. Plec fericit pentru că știu că pot să mă reîntorc, pentru că anticariatul mă va aștepta.
Despre Vasile Ernu
Vasile Ernu este un scriitor și eseist român remarcabil. A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff și redactor asociat la Idea artă+societate. De asemenea, a activat în Fundația Idea și Tranzit, precum și la editurile Idea și Polirom. În ultimii ani, a publicat articole de opinie în diverse ziare, cum ar fi Libertatea, România Liberă, HotNews, Timpul și Adevărul. De asemenea, a avut rubrici permanente în revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură și Observator Cultural.