Personaje feminine din literatură care îți rămân în minte

Femeia între ideal, revoltă și identitate:

Femeile din marile romane ale secolelor XIX și XX nu mai pot fi citite doar ca personaje secundare, marginale sau constrânse de contextul social în care au fost create. Dincolo de învelişul lor, multe dintre aceste figuri feminine sunt prototipuri ale căutării de sine, ale fricțiunii dintre conformism și libertate, ale dorinței de a trăi viața pe cont propriu.

Descoperirea acestor personaje, mai ales în vacanță, devine o formă de reflecție. În spatele crinolinei, al saloanelor prăfuite sau al căsătoriilor aranjate, se conturează portrete de o forță remarcabilă. Fie că vorbim despre Emma Bovary, Bertha Mason ori Otilia, avem în față femei care au pus sub semnul întrebării rolurile care le-au fost impuse.

Chiar dacă finalul lor este, de multe ori, tragic sau ambiguu, drumul pe care l-au parcurs rămâne semnificativ pentru începuturile feminismului.

Bertha Mason, femeia invizibilă din „Jane Eyre” și recuperarea vocii sale în „Întinsa Mare a Sargasselor”

Puține personaje feminine au fost tratate atât de ambiguu în literatura canonică precum Bertha Mason, prima soție a lui Edward Rochester din romanul „Jane Eyre”, de Charlotte Brontë.

Bertha, ascunsă în podul conacului Thornfield, nebună, violentă, redusă la o prezență animalică, nu are voce, istorie sau motivație. Este o figură-convenție, un obstacolul exotic și înspăimântător care trebuie înlăturat pentru ca iubirea dintre Jane și Rochester să poată înflori.

Citită în cheia epocii victoriene, această reprezentare poate părea firească. Dar lectura contemporană, mai ales în lumina intervenției literare a lui Jean Rhys, ne obligă să chestionăm mecanismele prin care personajele feminine devin simple schițe.

În „Întinsa Mare a Sargasselor”, Rhys reimaginează povestea Bertei, oferindu-i un trecut, o identitate și un nume, Antoinette Cosway. Romanul este o formă de răspuns la viziunea limitată asupra femeii „altfel”, în acest caz, o creolă din Caraibe, prinsă între două lumi, între rațiune și delir.

Jean Rhys scrie cu o luciditate dureroasă despre destrămarea unei conștiințe și despre pierderea treptată a sinelui în fața normelor impuse de bărbați, de societate și de cultură.

Astfel, dintr-un personaj-cadru, Bertha devine o voce tulburătoare a feminității marginalizate, o metaforă pentru ce înseamnă să fii „altfel” într-o lume în care nu există spațiu pentru nuanțe.

Emma Bovary, o femeie care a refuzat tăcerea

Dintre toate eroinele literaturii franceze, Emma Bovary rămâne una dintre cele mai discutate. Romanul lui Gustave Flaubert a fost, la vremea apariției, considerat scandalos nu doar pentru felul în care înfățișa adulterul, ci și pentru maniera „rece”, realistă, în care demonta mitul iubirii romantice.

Însă ceea ce deranjează și atrage în egală măsură este refuzul Emmei de a accepta realitatea meschină în care trăiește. Emma nu este o victimă pasivă a societății. Este o femeie care vrea mai mult, atât de la soțul ei, cât și de la viața provincială, de la iubire, de la propriul corp. Iar acest „mai mult” este ceea ce o distruge și, în același timp, o face memorabilă.

A iubit prea mult imaginea unei vieți pe care nu o putea atinge, iar imposibilitatea concilierii dintre vis și concret a dus-o în pragul autodistrugerii.

Lectura modernă o eliberează pe Emma de eticheta de femeie ușoară sau frivolă. O putem vedea ca pe o figură tragică a înstrăinării feminine, o conștiință acută într-o lume opacă.

În ciuda sfârșitului ei, Emma Bovary este o prezență vie. Nu pentru că și-a trădat jurămintele, ci pentru că a refuzat să renunțe la ideea că viața trebuie să fie mai mult decât resemnare.

Otilia, o altă proiecție masculină

Romanul „Enigma Otiliei”, de George Călinescu propune un personaj feminin care, deși este centrul întregii narațiuni, rămâne o construcție parțială, conturată mai mult prin ochii și proiecțiile celor din jur, în special prin ochii lui Felix și ai moșierul Pascalopol.

Otilia apare ca un amestec fascinant de independență, șarm și inconsecvență. Este greu de definit, de anticipat, de încadrat într-o tipologie clară. Dincolo de titlul care o reduce la un mister, Otilia pare să își exercite libertatea în limitele unei lumi profund masculine, în care viitorul unei femei se joacă între căsătorii aranjate, moșteniri și prestigiul social. Ea refuză să devină obiectul unei alegeri, fie din partea unui bătrân generos, fie a unui tânăr idealist. Pleacă, dispare, fără explicații, lăsând în urmă doar… enigme.

Ceea ce o face puternică nu este neapărat coerența, ci refuzul de a fi prinsă în rolurile clasice. Otilia nu este nici idealul virgin, nici femeia fatală, nici mama, dar nici iubita. Este, pur și simplu, o femeie care nu acceptă să fie definită de ceilalți. Poate de aceea, pentru unii cititori, pare inadecvată.

Tocmai prin această inadecvare, rămâne una dintre cele mai moderne figuri feminine din literatura română clasică. Femei care au tăcut, femei care au strigat, femei care au plecat.

Importanța acestor lecturi

Ce unește toate aceste personaje este complexitatea. Niciuna nu poate fi redusă la o singură trăsătură. Sunt femei care își doresc dragoste, dar și libertate. Vor un destin, nu doar o existență. Finalurile lor sunt adesea triste: moarte, nebunie, fugă, dar în fiecare se simte o forță care contrazice pasivitatea aparentă.

Literatura clasică nu le-a oferit întotdeauna un final echitabil, dar ne-a lăsat suficiente semne pentru a le citi altfel.

Vara este un moment potrivit pentru întâlniri cu astfel de personaje, fie că ești femeie sau bărbat. Femeile acestor cărți ne vorbesc despre anxietăți, dorințe și alegeri, toate filtrate prin limbajul densă și atent lucrat al autorilor de altădată.

Dacă alegi să le citești, fă-o fără prejudecăți. Vei descoperi nu doar personaje, ci oglinzi.

Lectura ca formă de înțelegere

Recitirea femeilor din literatura clasică este, până la urmă, un exercițiu de empatie. Nu le putem salva, dar le putem înțelege. Nu le putem schimba soarta, dar le putem reda vocea.

Nu sunt doar povești, ci instrumente care ne ajută să vedem mai bine lumea în care trăim. Emma, Bertha, Otilia… toate aceste femei au ceva de spus despre libertate.

Pe Târgul Cărții găsești ediții accesibile ale acestor romane, în format clasic sau reeditări, perfecte pentru vacanță.