Te-ai întrebat cum ar arăta lumea fără anticariate?

Sate lipsite de biblioteci. Orașe fără anticariate și librării. Țări luptându-se pentru primul loc pe lista analfabetismului funcțional…

Pare că spre asta ne îndreptăm; o lume lipsită de literatură. Dar chiar, oare cum ar arăta un astfel de univers? Această lume distopică nu foarte îndepărtată de crunta realitate contemporană?

M-am gândit să adresez această întrebare mai multor persoane. Avem gusturi literare, vârste și ocupații diferite.

 Haideți să vedem cum au răspuns!

Cum crezi că ar arăta lumea fără anticariate?

Grec Andrada-Beatrice (andrada_books)  – O tânără de 24 de ani pasionată de literatură și absolventă de Ingineria  Materialelor și a Mediului (IMM).

Iubește să citească și să împărtășească iubirea pentru lectură cu alți cititori, dar și să-i inspire pe cei care poate încă privesc literatura cu reticență. Crede cu tărie că nimeni nu urăște cu adevărat cititul, ci că pur și simplu nu și-a găsit încă cartea potrivită. Iubește pisicile, iar oamenii sensibili au un loc special în sufletul ei. Consideră că, alături de ei, nu se mai simt atât de singură.

„Din punctul meu de vedere, o lume fără anticariate ar fi mult mai săracă și mai rece. Literatura nu ar mai fi aceeași, pentru că farmecul ei nu vine doar din ceea ce e nou, ci și din ceea ce a trecut prin timp și prin mâinile altor oameni. E ceva aproape magic în a simți mirosul unei cărți vechi, în a răsfoi pagini care au fost martore la povești, emoții și trăiri ale altora. Fiecare carte poartă cu ea nu doar cuvinte, ci și o istorie, urme de cititori care au zâmbit, au plâns sau au visat printre rânduri.

Anticariatele sunt adevărate sanctuare ale memoriei și sufletului.

Fără ele, am pierde nu doar o parte din literatură, ci și esența cititului; pentru că nu putem privi înainte fără să înțelegem trecutul, fără să atingem povești care au supraviețuit timpului și oamenilor. Ele ne amintesc că fiecare carte, fie veche sau nouă, are un loc și un rost în viața noastră.”

Ramona Boldizsar (n. în 1993) -, a terminat Facultatea de Filosofie & este poetă. A publicat două volume de poezie: „nimic nu e în neregulă cu mine” (CDPL) și „Spune-mi unde să apăs mai tare” (Cartex). Este PR și redactor la Cartex unde coordonează o colecție de poezie contemporană (Amaterasu). Postează și pe rețelele de socializare despre viața ei și literatură.

„Aveam nouăsprezece ani când am ajuns în București. Veneam dintr-un oraș mic din Teleorman. Terminasem liceul cu o obsesie pentru cărți și cu puțini bani pentru a le cumpăra. Singura librărie din Alexandria se închisese deja când eu eram clasa a unsprezecea și mi-a destrămat unul din ritualurile after school: mergeam să mă uit la titlurile noi pentru care n-aveam bani oricum (dar asta nu făcea activitate mai puțin distractivă). Citeam cărți împrumutate de la prieteni și de la bibliotecă.

Așa că atunci când am început să cutreier anticariatele din București, m-am simțit puțin ca și cum aș fi ajuns în Rai. Puteam să stau cu orele acolo și să răsfoiesc cărți de care nici nu auzisem vreodată, cu unele dintre ele plecam acasă, pe altele le ascundeam pentru a reveni să le cumpăr când aveam resurse mai multe. Îmi amintesc c-am făcut asta cu un volum de Maiakovski pe care nici nu l-am mai găsit la următoarea vizită. Mersul la anticariat era un ritual în sine, un plan de ieșit în oraș, o activitate pentru sănătatea mea mentală.

Vizita la anticariat face parte complet din experiența mea de studentă și are, pentru mine, un rol formator, fermecător și nostalgic.

Intru și azi într-un anticariat cu aceeași plăcere și fascinație și nu-l pot disocia de faptul de a fi studentă. Mirosul cărților vechi e reconfortant și-mi imaginez c-aș putea sta acolo cu orele, chiar și acum.”

Cum crezi că ar arăta lumea fără anticariate?

Edith (edithnicolle0) – are 16 ani și și-a descoperit pasiunea pentru literatură în urmă cu aproximativ 4 ani. În timpul liber, postează despre asta pe rețelele de socializare.

„Cum ar arăta lumea fără anticariate? Această propoziție mă sperie, deoarece posibilitatea dispariției anticariatelor ar însemna pierderea accesului multor oameni la literatură.

Anticariatele au fost unul dintre locurile care mi-au propulsat interesul pentru citit.

În București, orașul în care locuiesc, sunt multe anticariate, e imposibil să nu le observi și mereu am fost atrasă de felul în care arată: de atmosfera lor cozy și de liniștea pe care o oferă.

Un mare avantaj sunt prețurile! Dacă ești un adevărat căutător iscusit, poți găsi adevărate comori la prețuri extraordinar de mici, comparativ cu librăriile fizice sau online

Anticariatele nu sunt doar locuri pline de cărți vechi, ci spații unde se păstrează memoria literaturii.

Ele oferă o a doua viață cărților și o primă șansă cititorilor tineri care nu își permit să cumpere mereu volume noi. Sper ca niciodată să nu ajungem să trăim într-o lume fără anticariate, fiindcă odată cu ele am pierde o parte din sufletul culturii noastre!”

Adelina Iștoc (adeline_used_to_read)  – o tânără de 26 de ani, pasionată de literatură, absolventă de Litere, care în prezent, pe lângă împărtășirea pasiunii de cititoare pe rețelele de socializare, lucrează ca operator tehnic call-center. Iubește animalele (în special pe pisica ei, Zenia), îi place machiajul, să scrie poezie și să practice zumba.

„Mă gândesc la o lume compromisă de consumerism. Nu am știi de unde să cumpărăm cărți sau cum să ne orientăm când vrem să le achiziționăm. Când vine vorba de cărți mai vechi sau ediții care nu mai sunt revizuite, nu ai știi neapărat unde să le cauți prima oară sau dacă mai există vreo șansă să le găsești.

Mi se pare important să existe atât anticariate online, cât și fizice. Fără ele, lumea ar fi copleșită de numărul de cărți părăsite, abandonate. Deja vedem foarte multe care sunt aruncate lângă ghenele de gunoi. Sau poate, cine știe, ar dispărea complet, pierdute în ceața evoluției sau manipulării.

Mulți nu au răbdarea față de cărțile vechi.

Să nu le arunce. Să le doneze, dea mai departe sau chiar vândă ei înșiși.

Fără anticariate… ar fi o lume pierdută. Aglomerată și mascată, în care cele mai mari comori se pierd în tabloul obișnuitului.

Viitorul este incert, iar ceea ce putem face este doar să susținem cum putem anticariatele, librăriile, editurile și literatura. Să nu lăsăm cultura să dispară! Să prețuim cărțile, chiar dacă nu ne pasionează. Să nu fim indiferenți. Viitorul literaturii este în mâinile noastre!