În ultima jumătate a secolului XX, probabil în cea mai mare măsură din cauza apropierii sfârșitului mileniului și a celor două războaie mondiale, literatura despre sfârșitul lumii a produs un număr atât de mare de opere încât s-a diferențiat ca gen aparte. Romanele apocaliptice și post apocaliptice sunt în continuare foarte populare susținute probabil de teoriile sfârșitului lumii vehiculate anual.
Fiind aproape mereu încărcate cu un mesaj social sau politic, cărțile despre sfârșitul lumii se diferențiază intre ele în primul rând prin tipul de catastrofa care duce la dispariția rasei umane sau la destructurarea societății. Vom face o trecere în revistă a celor mai întâlnite cauze ale apocalipsei din literatură:
Războiul mondial / Holocaustul nuclear
Premiza este în general bazată pe reclădirea societății de către supraviețuitorii unei catastrofe nucleare, sau de alta natură rezultată în urma unui război devastator. În unele scenarii, omenirea este aruncata într-o organizare pseudo-medievala în care indivizii duc o lupta aprigă pentru supraviețuire în timp ce în altele folsește tehnologia pentru a călători pe alte planete ca în Cronicile Marțiene ale lui Ray Bradbury.
Pandemia
Un virus deosebit de periculos afectează populația globala rezultatul fiind fie scăderea drastică a populației fie afectarea tuturor cu o maladie ce conduce spre căderea civilizației. Stephen King se folosește de acest tip de dezastru și urmările sale pentru a pune în scenă evenimentele din seria „Apocalipsa”, o confruntare epică între binele ecologist și răul industrial printre ruinele vechii civilizații în timp Jose Sarmango își închipuie cum ar funcționa omenirea dacă ar fi subit lovita de o maladie care provoacă Orbirea.
Dispariția tehnologiei moderne
În general în cazul acestui tip de dezastru, autorul e provocat sa vina cu un rol credibil pentru care în lumea sa fictivă, tehnologia moderna își pierde funcționalitatea. Explicațiile, sunt de cele mai multe ori combinații intre alterări ale legilor fizicii (Dies the fire – S. M. Stirling) și manifestarea unor elemente supranaturale, precum apariția magiei (Ariel – Steve Boyet). În ambele cazuri rezultatul este același, întoarcere în evul mediu.
Dezastre ecologice
Creșterea nivelului marii, sau dimpotrivă seceta, alături de înăsprirea vremii sunt cele mai dese dezastre ecologice din literatură post-apocaliptică. Omenirea trebuie sa se confrunte cu foametea și cu condițiile meteorologice neprielnice. Unul dintre dezastrele ecologice ceva mai inventive e întâlnit în Leagănul Pisicii de Kurt Vonnegut în care toate masele de apa își modifica temperatura de inghet, cauzând formarea gheții la temperaturi de 20 de grade celsius.
Nu se adaugă comentarii.