Fiodor Mihailovici Dostoievski

Feodor Dostoievski, scriitor, eseist si filosof rus se naste la 30 octombrie 1821, intr-o perioada agitata din punct de vedere social si politic, haotica si instabila. Copilul Dostoievski a cunoscut literatura de la o varsta frageda prin intermediul povestilor, legendelor populare si a cartilor scrise de autori rusi sau straini.

La varsta de cincisprezece ani, Feodor Dostoievski se inscrie in cadrul Institutului Militar de Inginerie Nikolaiev din Sankt Petersburg. Dupa absolvirea cursurilor, scriitorul profeseaza ca inginer proiectant si se bucura de o situatie financiara foarte buna. Pasiunea pentru literatura se concretizeaza prin publicarea primului roman social “Oameni sarmani” in 1846, fiind agreat in cercurile literare ale orasului Sankt Petersburg.

In anul 1849 scriitorul a fost arestat pentru implicarea in Cercul Petrasevski, o societate politica secreta ce functiona ca grup de discutii pe teme literare. Dostoievski si alti membri acuzati sunt condamnati la moarte insa o nota a Tarului Nicolae I comuta sentinta la patru ani de munca silnica in Siberia. Urmeaza o perioada vitrega pentru sanatatea sa fizica si mentala, crizele de epilepsie din copilarie marindu-si frecventa pe fondul unei stari fizice generale degradate. Dupa eliberarea din temnita fost fortat sa serveasca patria ca soldat pana in anul 1859, an in care a fost eliberat de aceasta sarcina, argumentul fiind sanatatea precara.

In urmatorii ani Dostoievski lucreaza ca gazetar publicand cateva reviste si o colectie de scrieri proprii. O vreme a suferit din cauza saraciei, singura modalitate de supravietuire fiind apelul catre cunoscuti, rugamintile spre familie de a-l sprijini pecuniar.

La 6 februarie 1857, Dostoievski ia in casatorie pe Maria Dmitrievna, fiica unui refugiat francez, o femeie cultivata si manierata. Mariajul celor doi va fi involburat din cauza atacurilor epileptice dese suferite de scriitor si a firii capricioase, sensibile a sotiei sale.

Scrierile lui Dostoievski din aceasta perioada sunt ignorate de criticii literari ai Rusiei. 1861 si1862 sunt anii in care Dostoievski realizeaza reintrarea in lumea literara prin romanul “Amintiri in casa mortilor”, scriere ce condamna regimul Tarului Nicolae I, scriere ce incinta spiritele in asentimentul autorului. In paginile ziarului Vremea, Dostoievski mentine un echilibru intre curentele antagonice slavofil si occidentalist, cautand sa creeze o punte intre clasele sociale ale epocii.

Activitatile literare posterioare – romanul Umiliti si obiditi, ziarul Vremea si gazeta Epoca – raman in obscuritate iar in plan personal, Dostoievski sufera o dubla lovitura prin moartea fratelui si a sotiei Maria.

A intreprins calatorii in Europa de Vest, dezvoltand  depedenta de jocuri de noroc, boala ce atrage greutati financiare. Urmatorii ani, desi dificili in planul finantelor, reprezinta o perioada febrila si fecunda pentru cariera artistica a lui Dostoievski, prefigurandu-se capodoperele scriitorului “Crima si pedeapsa” si “Jucatorul”. In plan sentimental, Dostoievski isi cunoaste cea de-a doua sotie, Anna Grigorievna, stenografa ce l-a asistat la scrierea romanului “Jucatorul”. Feodor si Anna se casatoresc la 15 februarie 1867 si parasesc Sankt Petersburg pentru Berlin, Dresda si Geneva.

La 5 martie 1868 se naste Sofia, primul copil al scriitorului pe care il vor pierde dupa trei luni, eveniment zguduitor pentru artist.

In septembrie 1869, familia Dostoievski intampina pe Liubov, al doilea copil.

Anii petrecuti in strainatate sunt o perioada fertila in cariera autorului, acesta lucrand la multiple romane precum “Idiotul”, “Ateism”, “Viata unui mare pacatos”, “Demonii”.

In 1871 calatoria prelungita a sotilor Dostoievski ia final prin revenirea in Sankt Petersburg si in viata literara si jurnalistica a marelui oras. Lucrari beletristice, gazetarie, opinii estetice si manifeste politice fac parte din gama de scrieri pe care scriitorul o ofera publicului in aceasta eteapa.

La 16 iulie 1871 se naste fiul scriitorului, Feodor, eveniment fericit in marea de greutati ce inconjoara familia – datorii semnificative acumulate in timp, debutul unei boli ce mai tarziu are sa il ucida pe marele scriitor.

Aliosa, ultimul copil al Annei si al lui Feodor vine pe lume in anul 1875, insa capituleaza in fata epilepsiei dupa doar trei ani de viata.

Anul 1876 aduce succesul si stabilitatea financiara in familia Dostoievski datorita inspiratiei celor doi soti de a urma calea independenta in publicarea si vanzarea scrierilor autorului prin “Jurnalul unui scriitor”. Se asociaza cu Casa imperiala a Rusiei, institutie ce il sprijina in demersul literar, este venerat in cercurile artistice, faima si averea cresc cu fiecare rand pe care il asterne in publicatia familiei. Devine membru in diverse asociatii si institutii culturale, este invitat sa sustina discursuri si prelegeri, este considerat un Mesia, un profet al zilelor sale. La sfarsitul lui ianuarie 1881, emfizemul pulmonar il doboara pe Dostoievski, care in urma unor hemoragii pulmonare repetate inchide ochii intru eternitate. La 29 ianuarie 1881, zeci de mii de oameni simpli si apartinand mediului cultural si politic din Rusia il omagiaza pe marele scriitor la inhumarea sa langa scriitorii pe care i-a iubit, Karamzin si Jukovski.

Viata sa zbuciumata – tumult, hazard, foc interior, suferinta, pierderea atator membri iubiti ai familiei – se incheie in glorie, la apogeul carierei literare, la zenitul existentei trecatoare prin care Dostoievski a fericit posteritatea cu lucrarea sa perena - valoroasele romane sociale, psihologice, fantastice si filosofice din literatura rusa si europeana.