Florin Iaru (pseudonim al lui Florin Ripa), poet roman, se naste la 24 mai 1954, in Bucuresti. Studiaza la Scoala Generala numarul 175 si apoi la Liceul ‘Ion Neculce’ din Bucuresti. Este absolvent al Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din Capitala, sectia romana-franceza, din anul 1978.

Este profesor in Galati, intre anii 1978 si 1981 si la Bulbucata, intre anii 1981 si 1982. Printre functiile sale se numara si cea de gestionar la Libraria ‘Cartea Romaneasca’, alaturi de Dan Stanciu si Mircea Nedelciu, din anul 1983 pana in 1990.

Din anul 1990 devine redactor al aceleiasi edituri iar intre 1991 si 1992 ocupa functia de redactor al publicatiei ‘Cotidianul’, alaturi de functia de responsabil de relatii cu publicul in cadrul unei intreprinderi private. Perioada recenta il gaseste in functia de director literar al ‘Academiei Catavencu’.

Sotia sa este Cecilia Stefanescu, prozatoare si publicista reputata.

Debutul literar al lui Florin Iaru are loc in 1962, cu versuri in ‘Luminita’. Colaboreaza in 1970 la ‘Amfiteatru’ si este membru al Cenaclului de Luni sub conducerea lui N. Manolescu.

Este co-autor al volumul ‘Aer cu diamante’ din 1982, colectie ‘fastuoasa si teribilista’ admirata de literati epocii. Volumul ‘Cintece de trecut strada’ din 1981 se bucura de un succes editorial rasunator – sunt pagini in care ludicul iconoclast se intrepatrunde cu ‘absurd jovial’ iar melancolia profunda camuflata de tonuri jucause si parodice ajunge la suprafata.

‘La cea mai inalta fictiune’ publicat in 1984 aduce in paginile sale cosmarului cotidianului banal, receptat frenetic, trepidant, cu nervii intinsi pana la combustie.

Stalp al Cenaclului de Luni, emblema a generatiei optzeciste bucurestene, specialist in consiliere tehnica si in lay-out-uri, scenarist si artist complex de mare jovialitate si rafinament, Florin Iaru ramane, dupa cum chiar criticul Nicolae Manolescu l-a prezentat, ‘faptura inchipuita de Modigliani, intrupare a ingenuitatii ce ii mascheaza puternica inteligenta’.

Opera

Abordarea temelor, a motivelor caracteristice lui Florin Iaru se inscrie, in aparenta, intr-o poetica a banalului; arta sa cuprinde inversiuni, giumbuslucuri, intorsaturi – stereotipuri de expresie ale generatie sale, insa ele sunt tratate si asumate diferit, intr-o ecuatie parca personala, intima. Poetul isi reprima ironia, isi schimba directia de valorizare a banalului mergand treptat spre o echivalare metafizica, afirmand polemic ca orice fapt banal poate aspira catre transcendere. Artistul Iaru porneste de la o poetica a refuzului – semn al avangardei literare – practicand o ‘’poetica a derizoriului’, intertextualitatea, sfidarea retoricii traditionale.

Jovialul, ludicul, ironia, limbajul actual sunt predilectii ale poemului semnat de Iaru, un imperiu al cuvintelor si ‘poeticii tacerii careia i se prefera poetica vorbirii’. Florin Iaru este un ambasador al sfidarii poeticii traditionale.

Nicolae Manolescu aproba spiritul tineresc, inventiv, alert al liricii lui Iaru. Insa remarca si fata ascunsa, nostalgica, sfasiata a versului acestui artist.

Urbea lui Iaru pare un hibrid cu infatisare stranie de fiinta incremenita, de monstru tentacular. Este un antropolis ce induce sentimentul hartuielii. Totdeauna poemele sale atarna de ita fragila a ironiei caci sub sarma jongleriei se afla abisul facondei, al gesticulatiei afirma critical literar Radu G. Jeposu.

Tandretea si verva poeziei lui Florin Iaru se regasesc si in prozele sale. Memorii, fantezii, depanari grabite si nepasatoare ale istoriilor sunt scene din fluxul cotidian marunt captivante prin ritmul alert al miniaturilor narative, presarate cu ingrediente si mirodenii stilistice si compozitionale ce redau sensurile cele mai profunde ale existentei.

Suav histrionism, suprarealiste alunecari, combustii afective sunt arta lui Florin Iaru cel ce fuge spre intrarea intr-un rol, spre travesti, spre o provocatoare arlechinada exasperata de realitate. Literatura lui Iaru are o nonsalanta dublata de limpezime caustica, un teribilism insotit de efortul concentrat asupra compozitiei, un onirism avangardist-erotic infranat de cruzimea disectiei lirice, apreciaza Nicolae Manolescu.

Versul experimental nascut din pactul cu antipoezia, neobosita ostentatie si repertoriul lingvistic sunt repere ale spectaculosului amestec de teatral si verva, de banal si stridente prin care Florin Iaru dezinhiba limajul poetic si realizeaza o deconventionalizare a metodelor de obtinere a lirismului.

Induiosatoare, incantatoare, de un comic debordant si tulburatoare, poetica si proza lui Florin Iaru sunt marea literatura. – Ion Bogdan Lefter

Opera

Cintece de trecut strada, 1981

Aer cu diamante, 1982

La cea mai inalta fictiune, 1984

Innebunesc si-mi pare rau, 1990

Poeme alese, 2002

Fraier de Bucuresti, 2011