Usa interzisa - Gabriel Liiceanu

Stoc epuizat
Humanitas
Cartonata (hardcover)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Stoc epuizat
Humanitas
Brosata (paperback)
Titlul orginal: Usa interzisa
Limba primei editii: romana
Anul aparitiei primei editii: 2002
Anul aparitiei primei editii ramanesti: 2002
Editura la care a aparut: Humanitas
Wikipedia: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gabriel_Liiceanu#Scrieri
'Usa interzisa' este un jurnal al scriitorului roman Gabriel Liiceanu publicat in 2002. Autorul ofera cititorului acces catre propriile ganduri si trairi, insa nu in fata parcursului sau istoric, ci in fata vietii in general. Este un jurnal al lumii filtrate si reconstruite prin ochii acestuia.

Despre Usa interzisa - Gabriel Liiceanu

Scriitorul recunoaste ca isi scrie acest jurnal in scop terapeutic, pentru a depasi momentele in care cunoaste spaima carnii si lehamitea ultima a sufletului, simte ca trebuie sa se desprinda de oamenii care au luat cate o parte din el la plecare si sa isi ingroape prietenii. Se detesta si este macinat de remuscari si regrete, dar cu toate acestea vrea sa se adune. Fara toate acestea, orice pagina scrisa in nume propriu este doar o enorma palavrageala…
Desi este solid ancorat in timpul istoric (in perioada 3 Martie 2001 si 2 Octombrie 2002), jurnalul refuza continuitatea cronologului si propune o alta, mai putin aparenta si dictata de evolutia interioara a protagonistului. Se intrepatrund asadar numeroase trimiteri in trecut si paranteze copioase referitoare la prezent. 
Lumea interioara a autorului se tine laolalta prin virtutile prieteniei: Andrei Plesu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Alexandru Paleologu si apoi tinerii Vlad Zografi, Catalin Cioaba si Sorin Lavric, figuri luminoase in care se regaseste si isi retraieste tineretea. 
Valoroase si emotionante sunt si paginile referitoare la cuplul Monica Lovinescu si Virgil Ierunca si cele despre fiul sau Filip Stefan: ma duceam, ma asezam pe marginea patului si imi lua mana. Mi-o strangea tare, in reprize, ca intr-un joc intre baietii care isi incearca forta.