Foamea - Knut Hamsun
Autor: Knut Hamsun
Titlul orginal: Sult
Limba primei editii: norvegiana
Anul aparitiei primei editii: 1890
Anul aparitiei primei editii romanesti: 1925
Editura la care a aparut: I. Branisteanu
Wikipedia: https://en.wikipedia.org/wiki/Hunger_(Hamsun_novel)
'Foamea', roman semnat de Knut Hamsun apare initial in 1890 si este considerat unul dintre cele mai importante romane moderniste ale literaturii universale, autorul fiind denumit si Dostoievski al Norvegiei. Romanul surprinde un tanar scriitor pe strazile din Christiania, Oslo de astazi. Scriitorul traieste la limita subzistentei si incearca sa supravietuiasca infometarii la care se autosupune. Sumele modice pe care le castiga pentru cate un articol care apare in diverse publicatii il ajuta sa isi plateasca o chirie modesta si, uneori, sa se hraneasca. Personajul trece prin experiente traumatizante si se loveste de ostilitatea mediilor sociale. Totodata, el parcurge un traseu al incercarilor spirituale.
Despre Foamea - Knut Hamsun
'Foamea' este primul roman al scriitorului norvegian Knut Hamsun ce apare in 1890, iar treizeci de ani mai tarziu autorul primeste si Premiul Nobel pentru Literatura.
Actiunea romanului se petrece in Christiania, astazi orasul Oslo din Norvegia si surprinde povestea unui tanar scriitor ce traieste de pe urma articolelor pe care le publica ocazional. Se afla la limita supravietuirii si uneori mananca doar aschii de lemn si carton. Insa nu renunta la demnitate, iar a cersi bani nu este pentru el o optiune. Isi insuseste si numele fictiv de Andreas.
Volumul este construit pe baza monologului intens si dramatic al scriitorului si este o poveste halucinanta in care Andreas isi plange mereu de mila, isi blameaza soarta iar apoi isi reproseaza aceste trairi. Limita dintre normalitate si nebunie este din ce mai subreda cu fiecare zi ce trece.
Da dovada si de acte de milostenie. Isi amaneteaza vesta pentru a ajuta un cersetor batran sau daruieste bani unei femei ce vinde prajituri in piata. Nu reuseste sa fie rational si sa isi organizeze banii pe care ii primeste pentru povestirile si eseurile sale de la editorii de reviste. Isi cauta si o slujba permanenta, insa ceea ce gaseste adesea este temporar, de multe el insusi se saboteaza sau isi pierde locul de munca foarte rapid. Nu pare convins de necesitatea unei munci permanente, el doreste sa scrie si lucrarile sale sa fie acceptate de edituri.
Andreas traieste si zile la rand fara hrana si descopera ca daca tuseste puternic suporta durerile mai usor. Asa cum marturiseste si el, 'Imi era ingrozitor de foame. Pe strada am gasit o aschie de lemn si am inceput s-o mestec. Aceasta mi-a ajutat. Oare de ce nu ma gandisem mai demult la asa ceva?' Este un roman halucinant ce impleteste fictiunea cu caracterul autobiografic.