Cărți scrise în perioada comunismului care rămân relevante

Mai multe cărți din era comunistă continuă să fie relevante și influente astăzi, iar impactul lor durabil le face demne de remarcat.

Găsirea unor cărți inspiraționale din comunism într-un anticariat necesită timp și răbdare, mai ales dacă doriți să găsiți nu numai cărți care explorează istoria comunismului, ci volume de ficțiune, sau de memorii. 

În acest sens, iată câteva recomandări de asemenea cărți, pe care le puteți găsi la anticariat. Deși abordează subiecte axate pe influența comunismului în toate aspectele vieții, aceste volume rămân de referință și în prezent.  

Recomandare cărți de anticariat

„Cel mai iubit dintre pământeni” de Marin Preda

Romanul explorează viața tumultoasă a unui intelectual român în timpul regimului comunist opresiv, aprofundând teme precum dragostea, trădarea și disperarea existențială. Protagonistul navighează într-o lume marcată de represiunea politică și ambiguitatea morală, luptând să-și mențină integritatea și relațiile personale în mijlocul decăderii societății.

Prin călătoria sa introspectivă, narațiunea oferă o critică emoționantă a efectelor dezumanizante ale totalitarismului și a căutării persistente a sensului și autenticității într-o lume fracturată. O serie de volume iconice, ce și-au prelungit valoarea peste timp. 

„Ferma animalelor” de George Orwell

Această carte este considerată unul dintre cele mai puternice avertismente în legătură cu ceea ce se poate întâmpla cu societatea. Satira nemuritoare a lui Orwell – „împotriva lui Stalin”, așa cum i-a scris traducătorului său francez – poate fi citită pe mai multe niveluri.

Cu claritatea sa pătrunzătoare și stilul înșelător de simplu, nu este surprinzător faptul că romanul reprezintă o lectură obligatorie. Printre multele elemente de neuitat ale cărții se numără caii statornici Boxer și Clover, porcii oportuniști Snowball și Napoleon și corul asurzitor de oi, totul constituindu-se în repere ale unei capodopere de neegalat.

„Arta conversației” de Ileana Vulpescu

Se spune că dacă nu ai citit acest roman celebru din perioada comunistă a României nu știi ce ai pierdut. „Arta conversației” de Ileana Vulpescu se poate spune că este un fel de „bestseller din communism”, un roman-jurnal de citit cu sufletul la gură.

Psihologia feminină din perioada comunistă iese la iveală din confesiunea scriitoarei, prin intermediul romanului său. Volumul reușește să creioneze un portret al femeii, dar și o cronică a unei perioade istorice. Astfel, romanul constituie, de fapt, arta confesiunii unei femei în fața destinului individual, a destinului colectiv și în fața abuzului.

„Doctor Jivago” de Boris Pasternak

Finalizat în 1956, romanul „Doctor Jivago” a fost condamnat de oficialii ruși ca fiind „antisovietic”: cenzorii s-au opus criticilor subtile ale lui Pasternak la adresa stalinismului, colectivizării, Marii Epurări și Gulagului. Prin urmare, Pasternak s-a chinuit să găsească un editor rus care să accepte manuscrisul. În cele din urmă, Pasternak și-a introdus ilegal manuscrisul în Italia. Prin urmare, cartea a fost publicată pentru prima dată în Italia în 1957, în mijlocul controverselor internaționale.

„Doctor Jivago” reprezintă povestea vieții și iubirilor unui poet/medic în timpul tumultului Revoluției Ruse. Pe acest fundal de cruzime și conflict se află dragostea lui Jivago pentru tandra și frumoasa Lara, însăși întruchiparea durerii și haosului acelor vremuri catastrofale.  

„Doctor Jivago” a constituit o senzație atât literară, cât și politică, iar în 1958, Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Un motiv în plus să achiziționați cartea de la anticariat dacă nu o aveți. Sau, chiar dacă o aveți, sigur veți găsi la anticariat o ediție deosebită a acestui roman.

„Groapa” de Eugen Barbu

Deși romanul reprezintă o descriere a vieții într-o mahala din București din perioada interbelică, concentrându-se pe luptele și aspirațiile locuitorilor săi, a avut succes la public în comunism (a fost publicat în 1957). Aceasta deoarece  împletește complex poveștile diferitelor personaje, fiecare confruntându-se cu sărăcia, corupția și realitățile dure ale vieții urbane.

Prin narațiunea sa bogată și portretizarea detaliată a mediului, cartea explorează teme precum supraviețuirea, rezistența umană și impactul condițiilor socio-economice asupra indivizilor și comunităților. Narațiunea surprinde esența dură a timpului și locului, oferind o reflecție emoționantă asupra vieții umane – și tocmai de aceea se află și în prezent pe lista lecturilor esențiale din literatura română.

„Dimineață pierdută” de Gabriela Adameșteanu

Acțiunea romanului, plasată în România de după cel de-Al Doilea Război Mondial, împletește în mod complex viețile personajelor sale de-a lungul unei singure zile, reflectând asupra schimbărilor socio-politice mai ample care afectează țara. Prin ochii Vicăi, o femeie în vârstă care navighează printre rămășițele trecutului său și realitățile dure ale prezentului, narațiunea explorează teme precum memoria, identitatea și trecerea timpului.

Pe măsură ce Vica interacționează cu diverse persoane din diferite domenii de activitate, povestea se adâncește în istoriile lor personale și în impactul regimului comunist, pictând o imagine emoționantă a rezilienței și a spiritului uman în mijlocul adversității.

„Jurnalul fericirii” de Nicolae Steinhardt

Cartea constituie o explorare profundă a transformării spirituale și a eliberării personale, relatând experiențele autorului în timpul petrecut la închisoare în România comunistă. Narațiunea explorează teme precum credința, suferința și căutarea libertății interioare.

În ciuda condițiilor dure și a regimului opresiv, autorul găsește alinare și bucurie în călătoria sa spirituală, descoperind în cele din urmă că adevărata fericire vine din interior și nu depinde de circumstanțe externe. Lucrarea servește drept o dovadă a rezistenței spiritului uman și a puterii credinței în depășirea adversității.

„Arhipelagul Gulag” de Aleksandr Soljenițîn

Un volum de istorie și memorii despre viața în sistemul de lagăre de prizonieri din Uniunea Sovietică, scris de romancierul rus Aleksandr Soljenițîn și publicat pentru prima dată la Paris, în trei volume (1973–1975). Cuvântul „Gulag” reprezintă un acronim rusesc pentru agenția guvernamentală sovietică care supraveghea vasta rețea de lagăre de muncă. Soljenițîn a folosit cuvântul „arhipelag” ca metaforă pentru lagărele ce se întindeau „de la Strâmtoarea Bering aproape până la Bosfor”.

Cartea este o relatare exhaustivă și convingătoare bazată pe cei opt ani petrecuți de Soljenițîn în lagărele de prizonieri sovietici și pe poveștile altor prizonieri, precum și pe scrisori și surse istorice. Primele două volume descriu arestarea, condamnarea, transportul și încarcerarea victimelor Gulagului din 1918 până în 1956. Al treilea volum documentează tentative de evadare și subversiuni din interiorul sistemului.

După publicarea primului volum la Paris, în 1973, presa oficială sovietică l-a denunțat virulent pe Soljenițîn, care a fost arestat și exilat din țară în februarie 1974. El și-a dedicat opera „tuturor celor care nu au trăit să o povestească”.

Deși aceasta nu e o carte inspirațională în sensul „traditional” al cuvântului, se înscrie în rândul lecturilor care abordează, cu un un puternic impact, tot ceea ce a presupus sistemul sovietic, inclusiv încălcările drepturilor omului de către acesta.