Povești interzise în comunism: Cărți vechi redescoperite

În timpul erei comuniste, mai multe cărți au fost interzise sau cenzurate datorită potențialului lor de a contesta sau critica ideologia dominantă. Printre acestea s-au numărat volume celebre la nivel mondial.

Există multe cărți care au fost interzise pentru teme percepute ca fiind anticomuniste sau antisovietice, ori pentru conținut considerat neadecvat. Mai pe larg, cărțile erau interzise dacă erau sesizate ca promovând idei capitaliste sau anticomuniste, ori dacă se poziționau împotriva narațiunii oficiale a Partidului Comunist.

Cărțile care ofereau interpretări alternative ale evenimentelor sau personajelor istorice, în special cele legate de Uniunea Sovietică, erau adesea vizate. Interzicerea și cenzura acestor cărți evidențiază puterea literaturii de a contesta autoritatea și importanța libertății de exprimare. În timp ce unele cărți au fost interzise din cauza conținutului lor politic, altele au fost cenzurate pentru impactul perceput asupra valorilor sociale și morale. Actul de a interzice o carte servește adesea la atragerea atenției asupra acesteia și poate, paradoxal, să-i crească numărul de cititori și influența.

Sub regimul comunist din România, cenzura era omniprezentă, iar unele cărți au fost interzise din motive ideologice. Printre acestea se numărau lucrări care contraziceau ideologia partidului comunist, lucrări ale unor autori care criticau regimul sau aveau opinii monarhiste și chiar cărți istorice și geografice publicate înainte de 1947. Aparatul de cenzură își propunea să controleze toate aspectele culturii, inclusiv literatura, istoria și arta, reinterpretându-le conform ideologiei  comuniste.

Iată câteva dintre poveștile, implicit cărțile interzise în comunism, care pot fi redescoperite la anticariate:

„O zi din viața lui Ivan Denisovici” de Aleksandr Soljenițîn

Într-o dimineață geroasă de iarnă, într-un lagăr de muncă stalinist din 1951, se aude un semnal de alarmă. Ivan Denisovici Șuhov, prizonier, se trezește de obicei la timp, dar în această dimineață suferă de febră și dureri și tânjește după mai mult timp în pat. Crezând că un gardian amabil este de serviciu, se odihnește puțin după semnalul de alarmă. Din păcate, un alt gardian face rondul și îl pedepsește pe Șuhov pentru că a dormit prea mult, cu trei zile în celula de izolare, pe care personajele o numesc „gaura”…

O carte interzisă pentru descrierea realistă a vieții într-un lagăr de muncă sovietic.

„1984” și „Ferma animalelor” de George Orwell

Atât „1984”, cât și „Ferma animalelor” – ambele de George Orwell au fost interzise în diverse locuri datorită portretizării critice și satirice a sistemelor politice, în special a comunismului și totalitarismului.

„Ferma animalelor” folosește o alegorie a animalelor de fermă pentru a satiriza Revoluția Rusă și regimul sovietic, ceea ce a dus la interzicerea sa în URSS și în alte țări. „1984”, un roman distopic, a fost interzis pentru critica sa la adresa totalitarismului, pentru poziția sa anticomunistă  și, uneori, pentru conținutul său sexual.

Atât „1984”, cât și „Ferma Animalelor” sunt considerate pe scară largă opere literare atemporale și durabile. Sunt frecvent descrise drept „romane clasice moderne” și continuă să fie studiate, discutate și apreciate pentru comentariile lor sociale puternice și temele rezistente în timp. Deși au fost scrise la mijlocul secolului al XX-lea, temele lor, ce abordează puterea, propaganda, supravegherea și manipularea continuă să rezoneze cu cititorii de astăzi.

Mulți termeni și concepte din aceste cărți, cum ar fi „Big Brother”, „Newspeak”, „Thought Policy” și „doublethink”, au intrat în limbajul cotidian și sunt folosite pentru a descrie fenomene politice și sociale din lumea reală.

Ambele romane servesc drept povești cu tâlc despre pericolele puterii necontrolate și importanța rezistenței la opresiune.

„Oameni cari au fost” de Nicolae Iorga

Se numără printre cărțile care au fost interzise la un moment dat în România comunistă, motivele fiind nenumărate, conform diverselor surse. În acest volum de referință, Iorga vorbește, printre altele, despre personaje semnificative, dinainte de Unirea lui Mihai Viteazul și merge mai departe, abordând abdicarea Regelui Carol al II-lea în 1940. De la diverși politicieni și până la oameni simpli, toți trec, în această carte, pe sub condeiul lui Iorga, fie ei oameni valoroși sau, dimpotrivă, persoane fără scrupule.  

Nicolae Iorga a fost un proeminent istoric, politician și scriitor român, implicat activ în diverse evenimente istorice și politice de-a lungul vieții sale. De asemenea, a fost un autor prolific: peste 1.000 de cărți și câteva mii de studii și articole.

„Doctor Jivago” de Boris Pasternak

Romanul, publicat în 1957, prezintă o imagine mai puțin roz a vieții în comunism și celebrează individualismul, care era în contradicție cu accentul pus de regimul sovietic pe colectivism. Descrie experiențele individuale din timpul Revoluției Ruse și al erei sovietice ulterioare, care includeau ororile războiului, sărăciei și opresiunii politice.

Autoritățile sovietice favorizau narațiunile care glorificau colectivul, în timp ce „Doctor Jivago” se concentra pe călătoriile și luptele personale ale indivizilor, ceea ce era văzut ca o formă de disidență.

De asemenea, romanul conținea și simbolism religios, care contrazicea poziția ateistă oficială a Uniunii Sovietice.

CIA a recunoscut potențialul romanului și a contribuit la facilitarea publicării și distribuției sale la nivel internațional, inclusiv introducerea ilegală a acestuia în Uniunea Sovietică. Pasternak a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1958, parțial datorită statutului controversat al romanului, dar a fost forțat să refuze premiul din cauza presiunilor din partea autorităților sovietice.

Doctor Jivago a rămas interzis în Uniunea Sovietică până în 1988, când a fost publicat în sfârșit, la aproape trei decenii de la lansarea sa internațională inițială.

„De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger

Celebra carte a reputatului scriitor american J.D. Salinger constituie un caz aparte în ceea ce privește perioada comunistă a României. Romanul a fost publicat pentru prima dată în România în timpul erei comuniste, iar anumite aspecte ale cărții au fost privite cu suspiciune de către regimul comunist.

Temele romanului, care reprezintă rebeliunea împotriva normelor sociale și portretizarea critică a „falsității” în societatea americană, ar putea fi văzute ca subversive într-un context comunist, care valoriza conformismul și colectivismul. Cu toate acestea, cartea nu a fost interzisă.

Volumul a fost tradus și publicat în România în 1964, în timpul erei comuniste. Publicarea a coincis cu o perioadă în care regimul din România era precaut față de influențele occidentale, în special cele percepute ca fiind anti-sistem sau critice la adresa idealurilor socialiste.