Mihail Sadoveanu, scriitorul supranumit in dese randuri ’Ceahlaul literaturii romanesti’, este unul dintre cei mai importanti prozatori ai Romaniei din prima jumatate a secolului al XX-lea, autor al unei impresionante opere ce se inscrie in samanatorism, poporanism si in realismul social al anilor 1950.
Incepand cu 1904, initiatorul romanului istoric si autorul lucrarilor precum ’Fratii Jderi’, ’Neamul Soimarestilor’ sau ’Noptile de Sanziene’, se dovedeste a fi un scriitor prolific cu un deosebit simt politic, ce a reusit vesnic sa se pozitioneze confortabil in scena culturala si politica romaneasca fara a-si asuma responsabilitati sau riscuri deosebite.
Primul angajament propagandistic al lui Sadoveanu are loc in timpul Primului Razboi Mondial, fiind mobilizat ca locotenent si angajat in 1917 in editarea publicatiei ’Romania’, asa-zis ’organ al apararii nationale’, sub auspicii ale Marelui Cartier General. Scriitura lui Sadoveanu promoveaza ideea biruintei romanesti, cruzimile maghiare si germane, combaterea propagandei nemtesti, solidaritatea nationala.
Dupa Primul Razboi Mondial, Sadoveanu se inscrie in Partidul Poporului la a carui conducere se afla Alexandru Averescu, politician in mare voga al vremii iar ulterior adera la Partidul Agrar condus de Constantin Argetoianu.
Scriitorul ce a ocupat si alte functii importante precum cea de director al Teatrului din Iasi si de membru al Academiei Romane, devine francmason incepand cu 1928 si conduce ca Mare Maestru, intre ’34 si ’37, organizatia Francmasoneria Romana Unita atragand ostilitatea Dreptei extreme, a Ligii Crestine conduse de A.C. Cuza si a Miscarii Legionare a lui Zelea Codreanu.
In perioada interbelica, in ciuda functiilor politice si a apartenentei, Sadoveanu nu se remarca prin angajamente propagandistice deosebite ci prin preocupari si realizari literare si francmasonice.
Insa oportunismul politic nu il paraseste pe Sadoveanu dupa ’44, moment in care simte viitoarea directie politica a tarii si se raliaza comunistilor si URSS-ului, prestigiul numelui scriitorului oferind credibilitate si onoare regimului ce il va rasplati cu functii politice inalte fara putere reala insa. Scaunul ocupat la conducerea ziarelor de Stanga ’Dimineata’ si ’Adevarul’, la finalul erei interbelice, ii faciliteaza lui Sadoveanu angajarea de dupa Razboi in randurile PCR. Sadoveanu se afla in fruntea scriitorilor ce sustin programul revolutiei populare, slujind literar, publicistic si obstesc propaganda comunista si pro-sovietica.
Angajarile politice ii asigura lui Sadoveanu un ’dulce trai boieresc’, scutit de impozite, ferit de grijile materiale abatute asupra nenumaratilor scriitori talentati ai generatiei sale. Astazi sunt vehiculate sume considerabile pe care scriitorul le pretindea contra inregistrarilor la Radiofuziune sau ce i se cuveneau in urma drepturilor de autor pentru operele sale publicate in tiraje masive. Avantajele materiale considerabile erau obtinute in schimbul sprijinului propagandistic pentru regimul comunist, pentru sovietizarea Romaniei. Este celebra conferinta ’Lumina vine de la Rasarit’ ce l-a plasat pe Sadoveanu in randurile conformistilor, chiar a tradatorilor de patrie. Teama de regim si oportunismul politic l-au impins pe Sadoveanu la crearea si publicarea altor proze voalate – ’Fantezii rasaritene’ ori cinice si directe – ’Impresii de calatorie in URSS’ din 1946, scrise ca suport pentru comunisti si sovietici. ’Pauna Mica’ din 1948 este inca o dovada a contributiei la campania demagogica de convingere a taranimii, executate prompt de Sadoveanu la solicitarea Partidului in ciuda neasimilarii doctrinei marxist-leniniste, a inadaptarii cutumelor stilistice la reguli stricte ale realismului socialist. Insa cel mai notoriu si rusinos roman al propagandei comuniste si pro-sovietice, semnat de Sadoveanu, ramane ’Mitrea Cocor’ din 1949, prima lucrare ecranizata a cinematografiei socialiste, bildungsroman al realismului socialist avand girul sovietic. Aceeasi tematica apare si in ’Aventuri in lunca Dunarii’ din ’53, in paginile despre colectivizare dar si in ’Nicoara Potcoava’, roman istoric cu tenta pro-rusa, cu inflexiuni inspirate din conflictul social intre taranime si patura boiereasca lacoma, roman ce include cerintele propagandei comuniste.
Trecand in revista parcursul profesional al lui Mihail Sadoveanu, scriitorul se bucura de importante functii, distinctii si onoruri: intre 1946 si 1948 prozatorul este presedinte al Adunarii deputatilor, intre 1948 si 1961 devine vicepresedinte al prezidiului Marii Adunari Nationale, din 1952 acceseaza Comisia Constitutionala pentru elaborarea Constitutiei iar intre 1956 si 1961 activeaza ca presedinte al Uniunii Scriitorilor. Toate aceste functii sunt acordate de regimul comunist in semn de recunostinta si generozitate pentru girul numelui sau in beneficiul conducerii tarii, pentru publicarea romanelor, articolelor, reportajelor, conferintelor scrise si sustinute in scop exclusiv propagandistic, lucrari simtitor sub valoarea precedentelor sale creatii literare.
In era comunista, ’Ceahlaul literaturii romane’ este nelipsit din paginile manualelor pentru scoala si liceu, din rafturile bibliotecilor si librariilor, fiind un monstru sacru despre care se vorbeste la superlativ, fara mentiuni ale implicarilor politice dinaintea Razboiului. Nicolae Manolescu indrazneste a contesta valoarea operei sadoveniene afirmand ca putinul publicat dupa Al Doilea Razboi Mondial, exceptand partial romanul ’Nicoara Potcoava’, este ’lamentabil literar si moral’.
Desi este imposibila o evaluare exacta a impactului propagandei realizate prin scrierile pro-comuniste si pro-sovietice sadoveniene in anii ’50, dintre granzii literaturii interbelice care au colaborat cu regimul, Mihail Sadoveanu este cel ce a acceptat, in schimbul beneficiilor materiale considerabile, cele mai inalte si cele mai numeroase functii din nomenclatorul acelei ere, semnand cele mai nerusinate texte propagandistice in slujba odioasei conduceri comuniste ce a asuprit spatiul si neamul romanesc timp de decenii.
Nu se adaugă comentarii.