Personalitate remarcabila a Romaniei, ajuns profesor la frageda varsta de 23 de ani, Nicolae Iorga este autorul miilor de volume de literatura si zecilor de mii de articole si studii complexe ce sunt baza a culturii romanesti astazi.
Insa omul inceputului de secol al XX-lea, risipit in activitati cronofage al politicului, coplesit de obligatii de reprezentare culturala a tarii in strainatate, administrator al institutiilor formative pentru intelectualitatea romaneasca umanista, Iorga nu si-a putut concentra eforturile in unica directie a stiintei istorice. Tentatia vietii politice nu a lipsit din ’viata unui om asa cum a fost’. A accesat viata parlamentara in 1907, perioada a tensiunilor puternice, iar dupa doisprezece ani, a ajuns in fruntea Parlamentului. Misiunea sa politica a fost propovaduirea idealului national, propunand deseori solutii nerealiste pentru patrie. ’A fost considerat un instigator. Daca n-ar fi fost asasinat, ar fi murit in puscarie’, afirma istoricul George G. Potra, deoarece Nicolae Iorga ’se ia de piept cu toata clasa politica. Pentru el nu exista nici liberali, nici conservatori, nu exista nici Dreapta, nici Stanga. El cere dreptate pentru taranul roman’. Actor in viata politica romaneasca, Iorga a condamnat intreaga clasa politica, considerand cauze ale declinului tarii nemernicia, dezinteresul, hotararile gresite, ignorarea si neasumarea pamantului ce a fost incredintat egoistilor si speculantilor, celor pentru care taranul nu a contat deloc. Autorul unor lucrari precum ’Sfaturi pe intunerec’ sau ’Istoria romanilor prin calatori’ a ramas prizonier al unui autoritarism de motivatie culturala, excesiv respectuos in fata institutiei forte a spatiului public – monarhia. Chiar daca, pentru scurt timp, a fost prim-ministru al Romaniei, Iorga nu a contat cu adevarat in viata politica romaneasca iar mari curente ideologice si sociale precum liberalismul, fascismul, national-taranismul au fost de neinteles pentru omul politic ori l-au ocolit. S-a integrat in institutii oficiale ale dictaturii carliste si, fara a lua in calcul riscuri ale instrumentalizarii persoanei si notorietatii sale publice, Iorga s-a angajat in critici ale intentiei revolutionare a Miscarii Legionare conduse de C. Z. Codreanu. Iar seful Miscarii, ofensat si dornic de a demasca lumea politica a Romaniei, a gasit in Iorga victima perfecta in timp ce dictatura carlista a gasit pretextul perfect pentru a elimina gruparea radical-subversiva contestatara a vechii lumii in campania de presa din ’Neamul Romanesc’, semnata de Nicolae Iorga. Moravurile dictaturii au scapat de sub control iar in violenta sfarsitului anilor 1930 – inceputul deceniului ’40, Iorga a devenit un reper al razbunarii, fiind utilizat ca pretext al ’statului national-legionar’ ce se putea debarasa de omul politic, urmand a fi executat.
Nicolae Iorga devine victima a unui asasinat politic odios. La 27 noiembrie 1940, este rapit din locuinta de la Sinaia de o echipa a Garzii de Fier, in frunte cu Traian Boeru. Lucra la una dintre cele mai complexe carti ale monumentalei opere lasate posteritatii, cea despre istoriografia universala. La orele 17.30, usa camerei Ecaterinei Iorga a fost deschisa si barata de 3 persoane iar alte 4 persoane se aflau in camera alaturata. Indivizii s-au prezentat ca fiind Politia Legionara a capitalei, ridicandu-l pe Iorga pentru un interogatoriu, la Bucuresti. A doua zi, trupul profesorului Nicolae Iorga a fost gasit impuscat si abandonat intr-un sant, pe marginea soselei Ploiesti-Strejnic. Langa corpul neinsufletit gaurit de gloante s-au gasit 9 tuburi de cartuse de calibrul 6 si 7. Moartea profesorului in varsta de 69 de ani a fost violenta si s-a datorat plagilor cauzate de arme de foc, in zona capului si trunchiului, cu hemoragie interna si distrugerea creierului.’A fost cea mai odioasa crima de la taierea capului lui Miron Costin incoace’, afirma numeroase personalitati istorice. Autorii au fost indentificati: Ion Tucan – secretar general la Institutul National al Cooperatiei, Traian Baicu – director al INC, Stefan Cojocaru – Consilier INC, Tudor Dacu – informator al Politiei Legionare si Stefan Iacobete – sofer INC.
La vestea asasinatului, zeci de universitati si academii in intreaga lume au arborat drapelul in berna in semn de respect si mii de politicieni si oameni de cultura ai spatiului international s-au indreptat spre Romania pentru a-l conduce pe ultimul drum, sfidand interdictia legionarilor de a deplange public moartea lui Nicolae Iorga.
Nicolae Iorga se numara printre zecile de victime ale gruparii extreme, alaturi de Virgil Madgearu ucis in padurea Snagov, Gheorghe Argeseanu, fost prim-ministru si alti inalti demnitari sacrificati in masacrele conduse de Garda de Fier.
Prin intreaga activitate, prin intreaga viata, Nicolae Iorga reprezinta darul luminos oferit de Moldova literaturii, politicii si culturii romanesti si internationale. Destinul i-a fost curmat tragic, dezonorant, brusc si violent, intr-un razboi ce nu ii mai apartinea.
’Iata ce inseamna pentru mine Statul national. Secole intregi, Romania s-a tinut prin dezvoltarea natiei romanesti; cu sudoarea si sangele poporului roman e framantata tarina Romaniei Mari, de la coltul de la Tisa pe care-l avem pana la Nistrul intreg si din fundul muntilor Bucovinei pana la Dunare. Se poate intampla ca pentru anumite teorii, aceasta sa fie neplacut; dar asa este. Si, evident, nu se poate schimba, cu toata bunavointa noastra. Nu putem dezgropa pe mortii nostri ca sa punem pe mortii altora, cari nu au facut aceleasi jertfe.’ – Nicolae Iorga
Nu se adaugă comentarii.