Cu cateva saptamani in urma, in timp ce ne documentam pentru articolul despre istoria tiparului in Bucuresti, ne-am dat seama ca in etapele premergatoare constituirii natiunii romane, un factor crucial ce a contribuit la succesul proiectului national a fost jucat de tenacitatea unui numar restrans de oameni de cultura. Vom revenii in viitor cu detalii privitoare la demersurile lui Ion Heliade Radulescu pentru publicarea Curierului Romanesc, prezentate pe scurt in articolul mentionat. Pana atunci, ne-am gandit sa facem o trecere in revista, cronologica, a activitatii politice a scriitorilor si istoricilor ce au contribuit la constituirea statului national Romanesc.
Biografia lui Gheorghe Sincai este defenitiv legata de povestea celei mai importante carti din opera ascestuia: „Hronica romanilor si a mai multor neamuri in cat au fost ele amestecate cu romanii, cat lucrurile, intamplarile si faptele unora fara de ale altora nu se pot scrie pre inteles, din mai multe mii de autori, in cursul a treizeci si patru de ani culese”. Lucrarea monumentala reuneste activitatea de-o viata a lui Sincai in vederea culegerii si reunirii tuturor referintelor documentare din istoriografia europeana referitoare la poporul roman.
Povestea cronicii incepe la Colegiul Urban Pontifical „De Propaganda Fide” de la Roma organism al bisericii catolice insarcinat cu instruirea misionarilor catolici. In perioada in care Sincai urmeaza cursurile colegiului, acesta este condus de cardinalul Stephano Borgia. Inaltul prealt, ruda indepartata a faimoasei dinastii al carui nume il poarta, era mai degraba interesat de studiul relicvelor si manuscriselor istorice decat de raspandirea credintei catolice. Acesta se folosea de misionarii raspanditi pe mapamond pentru desfasurarea activitatilor de colectare a documentelor istorice. Probabil ca, descoperind la Sincai un interes comun pentru cercetarea istorica il promoveaza in functia de custode a bibliotecii colegiului, ulterior obtine de la suveranul pontif aprobarea ca Sincai sa primeasca acces nelimitat la bibliotecile Vaticanului si ghidare in vederea descoperirii mentionarilor poporului roman in ceea ce la acea vreme era cea mai vasta colectie de carti si documente din lume.
Dupa Roma, urmatoarea destiantie a istoricului a fost Viena, unde impreuna cu Samuil Micu un alt reprezentant al Scolii Ardelene a elaborat „Elementa linguae daco-romanae sive valachicae” prima lucrare tiparita de gramatica limbii romane. In capitala Sfantului Imperiu Roman si ulterior in Ungaria si Transilvania isi continua activitatea de documentare pentru „Hronica romanilor…” in paralel cu indeplinirea altor functiii oficiale, cea mai importanta fiind cea de director al scolilor Romane din Transilvania in cadrul careia intemeiaza peste 300 de noi scoli. Pe masura ce „Hronica romanilor…” incepe sa se contureze destinul lui Georghe Sincai capata o turnura nefavorabila, incepand sa fie persecutat pentru scrierile acestuia. Persecutiile culmineaza cu destituirea sa in 1794. Ramas fara venituri cu multiplii inamici si cativa aliati Sincai isi petrece urmatorii ani definitivand cronica si lucrand pentru, sau in colaborare cu, cei cativa sustinatori care ii mai ramasesera: vechiul prieten Samoil Micu, Espiscopul Oradei Samoil Vulcan si Contele Vaas.
Adeseori stramtorat financiar, este nevoit sa intreprinda calatorii lungi uneori carand in spate pretioasele manuscrise ale Hornicii. In 1812, cu lucrarea finalizata merge la Cluj cu speranta de primii autorizatia pentru publicare. Caracterul revolutionar al „Hronicii romanilor…” asigura primirea cu ostilitate de catre autoritati, care resping publicarea mentionand ca „opera e demna de a fi aruncata in foc, iar autorul de pus in furci(spanzurat).” Dupa o scurta oprire la Oradea unde ii lasa lui Samoil Vulcan manuscrisul operei sale pentru copiere, Gheorghe Sincai dispare fara urma, aflandu-se mult mai tarziu despre moartea sa, departe de Transilvania pe domeniul contelui Vass de langa Kosice (Slovacia).
Insa cartea supravietuieste. Dupa un periplu printr-o librarie din Viena, manuscrisul lasat lui Samoil Vulcan este cumparat la licitatie si se intoarce in Romania, fiind publicat la Iasi 1853. Academicanul August Treboniu Laurian, insarcinat cu publicarea volumului metioneaza despre „Hronica Romanilor…” ca „pana aceasta nu va fi publicata. Romanii nu vor avea istorie”
Nu se adaugă comentarii.