Personalitate ce a ramas in constiinta colectiva ca un delincvent marunt ce a pierdut opt ani in temnita, un visator incurabil cu gandul spre aventurile Vestului Salbatic, Karl May semneaza zeci de povesti ce s-au vandut in peste 100 de milioane de copii, poate chiar in numar dublu daca sunt incluse traducerile din germana. Kaiserul Wilhelm al II-lea, un fantezist ca si Karl ce obisnuia sa poarte costume exotice, a adorat cartile lui May. Printre admiratori s-au numarat si Kafka, Einstein, Fritz Lang si Hitler.
Eroul lui May este Winnetou, un apas fictional devenit o marca. Cotidianul german ‚Der Spiegel’ a intruchipat chintesenta acestui personaj legendar: ‚Exista poeti si ganditori germani, padurea, confortul si eficienta nemteasca si exista Winnetou, eroul national german, model de virtute, ciudatenie a naturii, romantic si pacifist care intr-un cadru beligerant devine alert, puternic, sigur, cel mai bun razboinic’. Intelectuali germani torturati cumpanesc daca acest concept de om nobil a inspirat sentimente de fraternizare ori de superioritate rasiala in tara lor.
May a pus in scena o imagine a Americii de Nord in care rasa indienilor este pe cale de disparitie, neam ucis tragic de soarta, de raspandirea unui nou imperiu. May a gandit America precum un spatiu al salbaticiei, in care personaje sunt nativii si intrusii asupra carora planeaza suspiciunea. May a scris despre Vestul american, Orient si Africa si a pretins redarea si veridicitatea experientelor proprii, mergand pana la a distribui fotografii in care poarta costumatii ale personajelor sale. A ajuns in Statele Unite la 66 de ani, vizitand scurt salbaticia din Massachusetts si intalnind primul indian in apropiere de Buffalo inainte de a se retrage in Saxonia natala. Prin recunoasterea publica a acestor pretentii false, May a administrat predica morala a brutei devenite erou nobil – mitul lui Winnetou intr-o interpretare proaspata.
Aparatori ai omului si artistului May condamna aducerea in atentie a erorilor tineretii ale lui May ca o descriere superficiala, cruda. Faptul ca May a petrecut timp in inchisoare nu afecteaza calitatea creatiei sale iar atribute precum ‚escroc’, ‚delincvent’ discrediteaza integritatea intelectuala a scriitorului. Opinii apologetice ale tineretii lui May subliniaza ca la jumatatea anilor 1800, impactul experientelor traumatizante asupra sanatatii mentale a individului era inca necunoscut si termenii de astazi ce descriu afectiuni de ordin psihic nu existau.
Standardele criminalitatii au variat in timp, in spatiu. Unele ‚crime’ ale lui May erau comune in America, in epoca sa. Trecutul sau ar fi avut impact minim asupra carierei daca ar fi trait in tinutul operei sale, spatiu in care oamenii aveau oportunitatea restabilirii reputatiei. In era sa, Karl May a fost numit ‚criminal’ dupa definitia legii germane insa astazi astfel de delicte sunt privite ca simple ‚farse’ iar cei ce comit asemenea strigate de ajutor sunt expusi in treacat intr-o rubrica de curiozitati a unei publicatii obscure, nefiind demni de atentia unei curti de judecata. Condamnarea la inchisoare, oprobriul public la care a fost supus Karl May se transforma astazi in consiliere sau ajutor psihologic si/sau psihiatric. Meritul lui May este ca a reusit, pe cont propriu, sa revina pe un drum bun, fara asistenta din exterior ce ar fi putut sa previna ori sa compromita glorioasa reinventare personala oglindita in arta sa extraordinara.
Insa ‚crimele’ tineretii, excentricitatile maturitatii, aduc la suprafata painea si circul ce au marcat drumul spre realizare, spre arta sa nemuritoare, painea si circul ce nu lipsesc nici astazi din observatiile asupra existentei marelui artist Karl May.
Desi reabilitarea este calea spre o reputatie curata, Karl May, trecut in nefiinta de mai bine de un secol, nu poate contracara inregistrarile evenimentelor inoportune ale tineretii sale. Doar lucrarea sa poate realiza asta, doar lecturarea cartilor si a mesajului pacifist al operei lui May pot distruge falsa, artificiala si exagerata idee ca cel mai popular autor al Germaniei este un ‚sarlatan’ si un ‚fost detinut’.
Simtamintele autorului sunt exprimate chiar prin aceste randuri: ‚Nu va port dusmanie pentru ca stiu ca trebuia sa fie astfel. A fost sarcina mea sa port incarcatura grea si sa gust amaraciunea ce s-a nascut si s-a simtit aici; trebuie sa folosesc asta in munca mea acum. Nu sunt inveninat deoarece imi cunosc vina. Si ceea ce altii au fost fortati sa faca mie, nu invinuiesc. Cer un singur lucru: in sfarsit, dati-mi timp sa incep aceasta lucrare! ’
Si astfel munca contemporaneitatii continua. Povestile originale renasc in fiecare zi pentru ca May sa vorbeasca lumii moderne, sa propage mesajul tolerantei si al pacifismului, sa glasuiasca armonia ce nu poate fi invinsa de insinuari.
Karl May – individ meschin cu sclipiri geniale sau destin torturat de o stea a nefericirii, de o existenta in timpul si spatiul nepotrivite, de o societate lipsita de compasiune?
Nu se adaugă comentarii.